Argumente englezești pentru bune practici românești

Unii spun că prin fertilizare se pot dubla producţiile. Bănuiesc că exagerează. Noi obținem producţii mari, de rămâne „Bruxelles-ul” perplex și cere lămuriri de la MADR, fără să folosim prea multe chimicale. Ba chiar puține. Cele mai puține din UE!

Se pot obține producţii mari și fără cantități mari de îngrăşăminte, dar în acest caz „minerim” solul de elementele nutritive. Soiurile, hibrizii, lucrările mecanice, fertilizarea foliară, precum și alte elementele tehnologice pot determina extragerea unor cantități mari de nutrienți din sol atunci când condițiile climatice sunt favorabile pentru mineralizarea materiei organice.

ICPA a calculatmediile pierderilor substantelor fertilizante pentru perioada 1990-2017 au fost de 33  kg N/ha/an, 19 kg P2O5/ha/an și 51 kg K2O/ha/an (nitrati.ro).

Folosind datele FAO, Banca Mondială a estimat că doza de îngrăşăminte chimice folosită în România a fost în 2016 de numai 59,9 kg/ha arabil, (https://data.worldbank.org/indicator/AG.CON.FERT.ZS), mai puțin de jumătate din doza penultimilor clasați, concurenții noștri bulgari, care au aplicat 125,5 kg/ha. Vecinii noștri din Balcani, sârbii, au folosit 244,8 kg/ha, iar albanezii 121,6 kg/ha. Dintre țările UE, Ungaria a folosit 128,3 kg/ha, Regatul Unit 252,9 kg/ha, Franţa 163,1 kg/ha, Germania 197,2 kg/ha, Olanda 288,9 kg/ha.

În Regatul Unit se face anual un studiu/anchetă care estimează dozele medii de azot, fosfor și potasiu folosite pe terenul arabil și pajiști. Informaţiile despre sulf, gunoi de grajd și amendamente sunt și ele prelucrate. Rezultatele anchetei sunt folosite de guvern, de producătorii de îngrăşăminte, de asociații de fermieri etc. pentru a monitoriza practicile de fertilizare, impactul lor asupra mediului ș.a.m.d.

Câteva date din raportul din 2018.

Majoritatea îngrăşămintelor organice se utilizează pe pajiști, numai  27% din suprafața arabilă se fertilizează cu gunoi de grajd.

Dozele medii de nutrienți din îngrăşămintele chimice aplicate pe terenul arabil sunt de 142 kg N/ha, de 27 kg P2O5/ha, de 35 kg K2O/ha și 35 kg SO3/ha.

O măsură obligatorie ce trebuie luată este „limitarea aplicării pe teren a îngrăşămintelor”.  (Anexa III din Directiva Nitrați). Și s-au apucat de limitat, nu glumă!

Au început limitarea cu îngrăşămintele organice, pentru care au fixat două limite.

Prima dintre ele este „limita de câmp” de 250 kg N provenit din toate sursele de materie organică, pe orice hectar, pe orice interval de 12 luni.

A doua este „limită de fermă” de 170 kg N/ha/an, care reprezintă doza medie pe fermă.

Au continuat apoi cu îngrăşămintele chimice. Doza maximă de azot (din surse minerale și organice accesibile plantelor), au corelat-o la unele culturi cu un nivel standard al producţiei, după cum urmează: 220 kg N/ha, pentru 8 t/ha,la grâu de toamnă, 180 kg N/ha pentru 7 t/ha la grâu de primăvară, 180 kg N/ha  pentru 6,5 t/ha la orzul de toamnă 0 kg N/ha la mazăre etc.

La grâu, doza de 220 kg N/ha poate fi mărită în următoarele condiții:

  • Cu 40 kg N/ha la grâul pentru morărit. În Regatul Unit  majoritatea grâului este furajer.
  • Cu 20 kg N/ha pentru fiecare tonă ce se așteaptă să fie obținută în plus față de producţia standard de 8 t/ha.
  • Cu 20 kg N/ha pe solurile subțiri (40 cm), cu rezerve mici de humus,  mai puțin fertile.

De ce nu facem și noi același lucru?

Pentru că nu putem, dacă vom continua cu strategia de până acum!

În primul rând ICPA trebuie să „schimbe tabăra”. Ne-a demonstrat timp de 15 ani că poate scrie cele mai bune coduri de bune practici, dar acest lucru îl mai pot face și alții. Dar numai ICPA și rețeaua OSPA pot realiza ceea ce prevede Directiva Nitrați.

Problema cea mare nu este stabilirea dozei maxime de azot la grâu, care poate fi 120 kg N/ha, cum este deocamdată sau poate  ajunge la130 kg N/ha, dacă se acceptă modificarea dozelor. Dozele de îngrăşăminte și tehnologiile trebuie astfel alese încât profitul fermierului să fie cât mai mare.

Pentru majoritatea fermierilor, nu doza maximă de azot este importantă, pentru că niciodată nu se obține profitul maxim cu cea mai mare producţie. Deci nu toți fermierii vor folosi dozele maxime. Dar din păcate, fermierii români nu știu nici care este cea mai profitabilă doză pentru tipul de sol pe care îl au, în condițiile  climatice ale anului respectiv.

Analizele agrochimice rezolvă problema numai în cazul în care se realizează și bonitarea terenului (stabilirea favorabilității solului pentru diferite culturi). Fără o bonitare corectă, doza de 130 kg N/ha ar putea fi prea mare și deci o risipă parțială de resurse, iar dacă doza este prea mică, este o pierdere de profit.

De aceea, dozele medii de azot pe care le-au folosit fermierii britanici la grâu în anul 2018 au fost mai mici decât cele maxime (260 și 220 kg N/ha), de numai  207 kg N/ha la grâul pentru morărit și de 180 kg N/ha pentru cel utilizat în alte scopuri.

Producţiile scontate alese în funcţie de bonitarea terenurilor, de experiențele efectuate în câmp pentru a obține curbele de răspuns la diferite doze, toate acestea nu se pot obține suficient de rapid dacă nu vor fi implicate ICPA și rețeaua OSPA, deoarece acestea au notele de bonitare pentru o suprafață mare de teren. Ar trebui însă actualizate producţiile pe punctul de bonitare.

 

Facebook Comments