Am participat zilele trecută la o interesantă reuniune de extensie la floarea-soarelui, care a inclus și o scurtă ședință de MA-HI-CO, un fel de woodoo în variantă mioritică (grija pentru mana de la hibrizii concurenței).
Au fost și niște înțepături, dar acele, din fericire, erau numai aluzii.
Marele minus al unor astfel de reuniuni este faptul că se fac aluzii, se dau răspunsuri în șoaptă, dar nu se face aproape nimic pentru a lămuri o problemă importantă, dar delicată. Fiecare înțelege ce poate. Dar cine lămurește fermierii?
Florin Guloiu (Euralis) consideră că toți cei care dețin informaţii corecte, fie că sunt de la companii de seminţe, distribuitori, jurnaliști, consultanți, trebuie să explice fermierilor, neapărat într-un limbaj comun, problemele care pot apărea cu mana.
Probleme cu mana au avut în acest an (aproape) toate companiile, uneori proporțional cu cota de piață. Suprafețe mari, probleme mari!
Infecția s-ar fi putut produce dacă:
- Sămânța importată (din Turcia) fost infectată.
- Hibrizii nu au fost rezistenți la mană.
- În loturile de hibridare sămânţa nu a fost produsă corect și s-a pierdut una din genele de rezistență la mană.
- Au atacat rase noi de mană pentru care nu există gene de rezistență.
- Au atacat rase de mană care sunt rezistente la fungicidul (metalaxil, s.a. din Apron) cu care au fost tratate seminţele.
- Metalaxil-ul a fost spălat de cantitățile mari de precipitații, motiv pentru care eficacitatea lui a scăzut considerabil.
- Inoculul din sol a fost în cantități foarte mari.
- Vremea a fost favorabilă atacului: temperaturi sub 16 oC, nopți răcoroase, ploi abundente în primele 5 zile de la semănat.
- Solul a fost tasat, plan, cu exces de apă după semănat.
Să discutăm despre fiecare posibilitate:
- A fost sămânţa infectată? Este cunoscut faptul că există mult inocul de Plasmopara halstedii în solurile din Turcia. În Rusia și Ucraina, sămânţă produsă în Turcia este apreciată, fiind de foarte bună calitate. Cel puțin cea vândută de grupul Euralis (Florin Guloiu). Nimeni nu certifică un lot de hibridare unde apar infecții cu mană. În plus a venit însoțită de un buletin internațional ISTA.
CONCLUZIE Chiar dacă au fost și seminţe infectate, nu a contat prea mult. Sunt specialiști care consideră că infecția produsă prin transmiterea de la seminţe este nesemnificativă. De obicei, seminţele provenite din plantele infectate cu mană nu ajung să fie semănate din următoarele motive:
- majoritatea plantelor infectate se usucă înainte de a forma seminţe.
- dacă acestea totuși se formează, sunt foarte puține (0,1%) și de obicei sunt seci sau au MMB foarte mic, de aceea sunt eliminate în procesul de condiţionare.
- Hibrizii nu au fost rezistenți la mană.
În Franţa sunt recunoscute oficial 9 rase de mană: 100, 304, 307, 314, 334, 703, 704, 710, 714. Hibrizii rezistenți la cele 9 rase sunt numiți RM9. Hibrizii sensibili la rasa 334 și rezistenți la celelalte rase sunt numiți RM8. Dintre hibrizii comercializați în anul 2005, 15 erau RM8 și RM9. Rasa 334 a fost identificată în 3 locații din două departamente din SV Franţei (16 și 17), locul de obârșie al coniacului.
În cazul acestor hibrizi, recomandarea era ca sămânţa să se vândă netratată, deoarece hibrizii sunt rezistenți, iar rezistența asta înseamnă: plantele rezistă fără ajutor chimic. Sămânţa de la hibrizii sensibili la cel puțin o rasă, este tratată cu Apron. De exemplu, sămânţa de la hibrizii RM8 este tratată numai în cele două departamente unde fuseseră identificată rasa 334.
Mai mult chiar, recomandarea era să nu se folosească numai hibrizii rezistenți la toate rasele existente, pentru a nu „forța” apariția unor noi rase.
Ce au făcut companiile de seminţe din România în această privință?
Fiecare companie a creat un sistem propriu de descriere a comportamentului hibrizilor față de mană. Din acest motiv nu ne putem da seama de diferențele dintre hibrizi, deoarece trebuie să comparăm rezistența, cu toleranța, cu note, cu RM-uri și M-uri.
Iată despre ce este vorba:
INCDA Fundulea foloseşte o scară de la 1 (rezistență totală) la 9 (sensibil) pentru 15-16 rase diferite, care „vin și pleacă”. De exemplu, FD16CL50, hibrid cultivat în sistemul Clearfield, are „rezistență genetică la mană” și totodată nota 3. Până la ce notă „ține” rezistența?
„Rezistență genetică la mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi)” o au și cei 2 hibrizi de la KWS. Nelu Voinea menționează faptul că în acest caz raportarea se face la rasele existente în centrul și estul Europei (Ungaria, Rusia, Ucraina etc.), deci și în România. Centrul KWS de cercetare pentru floarea-soarelui se află în sudul Ungariei.
Informaţii asemănătoare, aparent restrictive, găsim și în catalogul Limagrain. Toți hibrizii au nota 5 (maximă) pentru rezistență la mană. Ce înseamnă asta? Rezistență la rasele din România? Intervalul de notare de la 1 la 5 este destul de mic, de aceea, s-ar putea să existe mici diferențe între hibrizi. De asemenea, există gene de rezistență pregătite pentru a fi utilizate în noile creații.
Caussade Semences a acordat note foarte mari (majoritatea nota maximă, 9 și câteva de 8) pentru toleranță la mană . În urmă cu câțiva ani, de exemplu în catalogul 2015, erau menționate 10 rase la care hibridul Klarika era rezistent. Parcă este mai simplu cu notele pentru toleranță.
Mas Seeds este una din companiile care descrie comportamentul hibrizilor față de mană folosind indicativul RM9, prezent la toți hibrizii. RM9 nu mai reprezintă un hibrid rezistent la 9 rase, ci este un profil de hibrid, rezistent la 20 de rase: 100; 300; 304(10), 304(30); 307; 310; 314; 330; 334; 700; 703; 704; 707; 710; 714; 717; 730; 734; 770; 774. Este un alt fel de a spune că hibrizii sunt rezistenți/toleranți la toate rasele întâlnite în România (Corina Cosac).
În catalogul Saaten Union hibrizii sunt descriși cu „toleranță foarte mare la toate rasele de mană din România”. Scurt și (poate prea) cuprinzător!
Hibrizii Syngenta au o bună toleranță de tip M3 și M9. Aceasta este o clasificare internă a companiei, bazată pe o atentă monitorizare a raselor în țările unde acest patogen este urmărit în mod constant de autorități. În cadrul acestor grupe compania include o serie de rase la care hibrizii sunt rezistenți în totalitate. În sezonul 2019, în culturile comerciale din Romania, hibrizii din grupa M9 nu au manifestat nici un simptom de mană (Valentin Păun).
În catalogul Euralis 2019, mana pare ignorată aproape complet. La un singur hibrid se menționează (probabil „din scăpare”), că „are toleranță ridicată la noile rase de mană”. Florin Guloiu este sincer și înclin să-i dau dreptate. Pentru fermier nu contează ce i se spune cu privire la rezistența/toleranța la mană, cu atât mai mult cu cât nu se știe nici ce rase se găsesc în câmpul lui.
Pe site-ul Corteva, cei mai vânduți hibrizi din țară, P64LE25 și P64LE99 sunt caracterizați ca având toleranță mare la rasele de mană 710 și 714. Probabil că echipa de vânzare liniștește fermierii. Toleranța este mare și pentru multe alte rase. A fost menționată rasa 714 pentru că este cea mai răspândită în Franţa și în 80% din cazuri este rezistentă la metalaxil, s.a. din Apron. Iar rasa 710 este în expansiune în Franţa, mai ales în loturile de hibridare. Un motiv în pus să nu dăm vina pe seminţe infectate. Trebuie să ne raportăm la situația din Franța, pentru că acolo informațiile despre rase sunt la zi.
Concluzie. Hibrizii sunt rezistenți la Plasmopara și toleranți la mană!!! Nu știm care este diferența între rezistență și toleranță. Și nici între toleranțele descrise diferit. Specialiștii Syngenta ne asigură că formularea lor „o bună toleranță de tip M9”, înseamnă mai mult decât „toleranță excepțională la toate rasele de mană”.
Dacă vă interesează subiectul, am putea continua cu:
- Cum definim rezistența și toleranța la mană a hibrizilor de floarea-soarelui.
- Cum se poate evita pierderea unei gene în procesul de obținere a seminţelor hibride (Mihaela Pătrășcoiu, ameliorator la Mas Seeds).
- Descrierea modului de infectare și a tipurilor de infecții.
- Tehnologia ce trebuie aplicată când sunt condiții favorabile de manifestare a manei.