La opiniile de mai jos am ajuns împreună cu Alexandru Curelea la pregătirea lucrării sale de disertație.
Concurența acerbă de pe piața seminţelor de grâu a distorsionat puțin comunicarea dintre companiile de seminţe de grâu și fermieri.
Ar putea exista la grâu o listă a soiurilor recomandate care să permită fermierilor să aleagă cele mai valoroase soiuri indiferent de provenienţa lor?
Nu cred că ar risca cineva să facă aceste recomandări. Ar fi imediat pus la colț, uneori în termeni lipsiți de eleganță.
Poate că și din acest motiv, APPR, una dintre cele mai progresiste organizații profesionale, a provocat la comunicare pe cei interesați de modalitățile de alegere a soiurilor de grâu.
Ecourile acestei provocări par destul de slabe, cel puțin în discuțiile publice.
La început de mileniu, eram convins/informat că din (foarte) multele soiuri străine de grâu care au fost testate în România după 1989, soiurile create în țară nu au fost depășite nici ca productivitate şi nici calitativ.
Destul de repede însă, concurența soiurilor străine a început să fie evidentă în ceea ce privește potențialul de producţie, deoarece noile soiuri sunt adaptate și condițiilor pedoclimatice de la noi. Așa se face că mulți fermieri nu au mai văzut grâu înghețat din iarna anului 2002-2003.
În aceste condiții, cultivarele românești s-au regrupat sub umbrela calității, pe care o „deschisese” încă din 1930 Gheorghe Ionescu-Șișești: „este, în adevăr un prisos de producţie în lume. Dar cea mai mare parte din această producţie este alcătuită din grâne slabe calitativ, care dau o pâine inferioară. Avem, în ceea ce priveşte grâul, o situaţie privilegiată; sunt puţine regiuni pe glob, care să producă un grâu cu însuşiri de panificaţie aşa de bune ca grâul nostru.”
Deoarece există o corelaţie negativă între nivelul producțiilor şi concentraţia (procentul) de proteine în bob, s-a mizat pe faptul că la noi se obțin producții mai mici, dar de mai bună calitate.
Dar și aici progresul genetic a făcut minuni. În Marea Britanie, care cu ceva timp în urmă producea foarte puțin grâu panificabil (5-10%), acum are recolte de 11-12 t/ha cu 13% proteină, care asigură peste 40% din nevoia de grâu panificabil a Regatului Unit.
APPR a aruncat însă o piatră care a tulburat apele „realității din câmp”, publicând primele rezultate obținute în microparcele cu 3 repetiții efectuate în 3 locații din sudul țării: SCDA Caracal judeţul Olt, INCDA Fundulea judeţul Călăraşi și centrul de cercetare Caussade Semences din Mircea Vodă, judeţul Brăila.
Rezultatele R.I.T.A.C. Cereale păioase le găsiți la pagina 75 din linkul de mai jos
http://apprs.ro/wp-content/uploads/2019/05/rezultate_2018_web.pdf
Ce remarcăm?
- În anul agricol 2017-2018, condițiile pedoclimatice au fost favorabile tuturor celor 34 de soiuri (dintre care 30 străine), testate în sudul României.
- În fiecare localitate au existat soiuri străine comparabile ca productivitate şi ca nivel calitativ cu cele românești.
- Doza de 120 kg N/ha care a fost utilizată la INCDA Fundulea a determinat realizarea celei mai mici producţii medii pe experiență (34 de soiuri), de 6202 kg/ha, cu un conținut mediu de proteină de 11,8%.
- Aceasta înseamnă că prin Ghidul de bune practici agricole nu trebuie să se limiteze la 120 kg N/ha doza pentru grâu, deoarece la aceste valori nici producţia nu este mare (6 t/ha), nici calitatea nu este satisfăcătoare (conținutul de proteină este mai mic de 12%).
- Dozele mai mari de azot, de 133 kg N/ha la SCDA Caracal și 188 kg N/ha la Mircea Vodă, au determinat obținerea unor producţii medii pe experiență mai mari, de 7279 kg/ha la Mircea Vodă și de 7595 kg/ha la Caracal.
- Și conținutul de proteină (media pe experiență) a crescut odată cu doza de azot: 12,2% la 133 kg N/ha la Caracal și 12,7% la 188 kg N/ha la Mircea Vodă.
- Cele mai mari valori ale conținutului de proteină au fost înregistrate, așa cum era firesc, la Mircea Vodă, unde s-a folosit doza cea mai mare de azot.
- Există soiuri care folosesc foarte eficient azotul pe care îl au la dispoziție. La INCDA Fundulea, cu 120 kg N/ha, soiul Alcantara a produs 7065 kg/ha cu 12,3% proteină. La Mircea Vodă primul loc l-a obținut Silverio cu 8.680 kg/ha și 12,2 % proteină. La Caracal a câștigat Sothys, cu 9258 kg/ha și 12,5% proteină. Doza de azot a influențat și conținutul de proteină. La Mircea Vodă (188 kg N/ha) și Caracal (133 kg N/ha), câte 28 soiuri au avut un conținut de proteină mai mare de 12% (cele mai mari fiind de 14,6%, Izalco, și 14,1% Combin C1).
Se pare că pentru obținerea unor recolte mari de grâu cu conținut ridicat de proteină, se pot cultiva o mare parte din soiurile testate de către APPR, tehnologia de cultură având și ea un rol determinant.
Cele mai bune rezultate se vor obține când se va aplica o tehnologie particularizată la nivel de parcelă și soi.
Concluzii
Pare destul de clar că nu putem avea o singură listă cu soiuri recomandate de grâu, deoarece rezultatele diferă destul de mult în funcţie de corelația dintre soi – condiţii pedoclimatice – tehnologie.
Dar un lucru este sigur: companiile de seminţe sau distribuitorii care participă la testările validate în mod științific, pot oferi fermierilor cea mai bună alegere.
Trebuie să clarificăm corelația dintre doza de azot – volumul de precipitații – producția obținută.