„A înșela fermierii este un păcat de neiertat, mult mai grav decât cel de a-i dezamăgi”, spunea cineva, referindu-se la utilizarea biostimulatorilor, fără a fi testați de consultanți independenți. În lipsa unui sistem de extensie la nivel național, care să le confere încredere și siguranță, fermierii români, în mod curios, devin vulnerabili în fața argumentelor semi, sau deloc științifice ale unor distribuitori entuziasmați de propriile produse, cum ar fi biostimulatorii sau îngrășămintele foliare.
Ce ar trebui să știm despre aceste produse?
O definiție corectă pentru biostimulatori ar fi aceea care îi descrie ca produse ieftine de natură organică, care, în concordanță cu planul de fertilizare, atunci când sunt aplicate la sol, pe sămânță sau pe plante, măresc eficiența nutriției, sau aduc beneficii directe sau indirecte creșterii plantelor sau a toleranței lor la stres.
Teste efectuate de producătorii biostimulatorilor
Sporurile de producţie sunt în medie de 5-10%, obținute de regulă în condiții controlate. De exemplu, efectul unui biostimulator al rădăcinii a fost comparat cu cel al îngrășământului DAP 18:46. În rizotron (spațiu sub nivelul solului, amenajat pentru studierea rădăcinilor), biostimulatorul a mărit lungimea rădăcinilor și volumul de sol explorat cu 20%.
Dar au fost și cazuri când aplicarea biostimulatorilor nu a avut efect sau a micșorat chiar producția.
Efectul diferit al biostimulatorilor în câmp față de cel din sere sau laborator, se datorează faptului că sunt mult mai mulți factori implicați.
Kevin Kalb, fermier din Indiana, Statele Unite, unul dintre câștigătorii concursului de producție la porumb în 2017, organizat de Asociația Producătorilor de Porumb din Statele Unite, cu 24,2 t/ha la neirigat, aplică câte 1,120 kg zahăr granulat/ha, în 7 momente determinante pentru elaborarea producției.
Explicația lui este următoarea: „planta de porumb este o fabrică ce consumă cantități mari de energie. Zahărul alimentează cu energie „motorul acestei fabricii”. De asemenea, mărește toleranța la atacul unor insecte.”
Și câteva amănunte ce fac bine la tehnologie: în zona în care locuiește Kevin Kalb, temperatura medie lunară variază de la -7 oC în ianuarie la +30 oC în iulie, iar precipitațiile de la 71 mm în februarie la 134 mm în mai. Bineînțeles, la o asemenea binecuvântare climatică nu a mai fost nevoie de irigare, iar densitatea a fost de 96.000 plante/ha. Hibridul folosit de Mister Kalb, a fost, bineînțeles, Dekalb, potențat de Acceleron + Poncho, Roundup etc. Și fertilizarea cu numai 224 kg N/ha.
În cadrul concursului mai sus menționat, organizat de către APPR-ul American, statele sunt împărțite în două grupe. La neirigat, o grupă a fost câștigată de Kalb, iar cealaltă de Dan Gause din Carolina de Sud, cu o producție de 22,41 t/ha cu un hibrid Pioneer, cu densitatea de 81.481 plante/ha și un plan de fertilizare care includea 420 kg N/ha, 168 kg P2O5/ha și 224 kg K2O/ha.
Ce credeți, zahărul, ca orice alt biostimulator, a contribuit la obținerea producției record?! Probabil că da!
Prin anii 80, profesorul Bîlteanu vorbea de sporuri de producție obținute după aplicarea melasei.
Cam același lucru spun și cercetători polonezi care au concluzionat că aplicarea foliară a unor aminoacizi poate fi benefică, deoarece sinteza aminoacizilor în plante se face cu consum de energie, iar plantele tinere sau cele care suferă de diferite tipuri de stres, au la dispoziție mai puțină energie.
Atenție la îngrășămintele foliare! Ele trebuie aplicate în cantități mici pentru a putea fi utilizate de către plante. De aceea, produsele care conțin multe microelemente, dar în cantități mici, nu pot evita o eventuală carență.
Pentru o producţie de 7-8 t/ha, grâul absoarbe cca. 800 g de mangan, 600 g de zinc, 150 g de cupru, 100 g de bor şi 10 g de molibden.
Credeți că este o idee bună să folosești un „foliar” care să conțină cele mai utilizate 3 microelemente?
Specialiştii de la Institutul Arvalis atrag atenţia în revista Perspectives Agricoles din luna martie 2011, că aplicarea unui amestec de microelemente la cultura cerealelor poate avea un efect defavorabil, din cauza posibilului antagonism dintre elementele nutritive, care concurează pentru aceleași mecanisme de absorbţie.
Aceste antagonisme sunt importante mai ales între cupru şi zinc, şi într-o mai mică măsură între mangan şi cele două elemente mai sus pomenite.
Când se administrează zinc la porumbul la care se manifestă carenţa de cupru, efectul carenţei se accentuează. Acelaşi lucru este valabil şi pentru situaţia inversă.
De aceea, la cereale, cuprul, manganul şi zincul nu trebuie aplicate împreună. Într-o experienţă făcută în Franța, aplicarea concomitentă a cuprului şi manganului a redus producţia cu 600 kg/ha.
Momentul aplicării microelementelor. Manganul se aplică numai foliar, în timpul alungirii paiului, în cantităţi de 0,8-1 kg/ha, uneori în două tratamente, când carenţa este gravă. Îngrăşămintele cu zinc şi cupru pot fi aplicate la sol (înainte de semănat, sau imediat după aceea), sau foliar (cel mai târziu la sfârşitul înfrăţirii la cerealele păioase pentru cupru). La porumb, aceste elemente trebuie aplicate până în faza de 6-10 frunze, dar separat: zincul se poate administra la sol înainte de semănat sau localizat la semănat, iar cuprul prin stropire foliară.
În concluzie, toţi nutrienţii pot fi aplicaţi foliar, dar unii dintre ei, cum ar fi macroelementele (NPKS), se administrează de obicei la sol, din motive economice: costul a 6-7 aplicări foliare este mai mare decât administrarea „ineficientă” la sol a azotului, fosforului şi potasiului. Microelementele pot fi aplicate foliar (unele şi la sol), dar adminsitrarea lor trebuie făcută cu grijă (uneori separat şi la momentele oportune).