Noi suntem urmașii Romei?

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate (Mihai Eminescu – Glossă)
Vă propun să-l ascultăm pe Eminescu și să ne întrebăm ce ni se pare bine și rău din punct de vedere agricol în Roma antică, răsfoind cartea Naturalis Historia, de Plinius,  editura Polirom, volumul 3, 2002, traducerea Ioana Costa.
Primele împroprietăriri le-a făcut Romulus, întemeietorul Romei (759 ÎHr), parcelele având câte două iugăre fiecare . Un iugăr (cuvânt derivat de la „jug”), era suprafața care putea fi arată într-o singură zi cu o pereche de boi. În Transilvania un iugăr măsura 0,5775 ha.
În secolul întâi, grădinile vilelor noilor îmbogățiți se întindeau pe mai mult de două iugăre. (Baronii români, păstrătorii unor tradiții milenare).
La alungarea regilor (509 ÎHr), plebea a primit 7 iugăre (4 ha), suprafață considerată îndestulătoare pentru subzistență. O suprafață de 4 hectare ar fi putut asigura resursele minime pentru multe familii de țărani din România în perioada interbelică. 
Consul în 361 ÎHr, Gaius Licinius Calvus Stolo, a inițiat o lege care prevedea că mărimea maximă a proprietății funciare să fie de 500 de iugăre (cca. 290 ha. În zilele noastre, cu 300 ha poate funcționa o fermă de familie viabilă specializată în culturi de câmp.
Stolo a plătit o amendă mare când s-a descoperit că a încălcat propria lege, deoarece sub numele fiului său poseda mai mult de 500 de iugăre. (Acum sunt alte așteptări de la propriile legi).
Este neputincios cultivatorul care cumpără ceea ce poate obține de pe pământul său”. Merele poloneze, cartofii olandezi, tomatele balcanice, zahărul…etc. Nevolnici nu sunt numai fermierii.
Buna cultivare se bazează pe trudă nu pe cheltuială. Mai puține inputuri îndoielnice, mai multă „risipă” de mateie cenușie.
„Când cineva cumpără un ogor, trebuie să vândă casa de la oraș, deoarece o proprietate impune prezența constantă a stăpânului”. Dimpotrivă, vinde sau arendează pământul și se mută la oraș.Ochiul stăpânului este cel mai bun îngrășământ pentru ogor”. Uneori a fost singurul.
„Lucrările agricole trebuie făcute la timp, pentru că nu se pot recâștiga ocaziile pierdute.” Atenție la perioadele de interzicere a aplicării îngrășămintelor.
„Unele plante nu merită să fie cultivate dacă socotim cheltuielile.” Noroc cu subvențiile care uneori  sunt singurele care asigură profitul.
„Cel ce vrea să cumpere un ogor trebuie să aibă în vedere apa, drumul și vecinul”. Nimic de comentat.
„Trebuie să te faci iubit de vecini”. Dar nu prea tare, ca să nu te „viziteze” des.
„Vechilul (tehnologul) trebuie să fie cât mai apropiat de nivelul de inteligență al stăpânului”. La fel și consultantul.
„Gospodăria trebuie să fie pe măsura terenului și terenul pe măsura gospodăriei, adică toată producţia să poată fi depozitată și să nu se construiască depozite pentru producţia care nu există”.  Uneori este mai profitabil să vinzi direct din câmp sau să depozitezi producția altora.  
„Să se păstreze justa măsură în întinderea pământului, deoarece este mai folositor să se semene mai puțin și să se are mai bine”. În multe țări fermieri pot fi numai cei cu o pregătire de specialitate.
„Terenul trebuie să fie bun, să se afle în vecinătatea unui număr considerabil de muncitori și a unui oraș important, să fie accesibil fie  pe mare, fie pe uscat, să fie bine cultivat”. „Căpșunarii” români cunosc bine acest lucru. La fel și proprietarii de livezi, solarii, podgorii.
„Nimic nu este mai păgubitor decât un teren necultivat”. Bine că am realizat și noi acest lucru într-un târziu.
„Proasta cultivare a propriului teren era blamată de către cenzori”. De aceea au apărut APIA și Codul de bune practici agricole.
„Legea celor 12 Table prevedea pedepse mari pentru cei care în timpul nopții au folosit un teren cultivat ca pășune sau i-au cules roadele. Considerând-o o faptă mai gravă decât omuciderea, adulții erau jertfiți lui Ceres prin spânzurare, iar minorii erau biciuiți și condamnați la plata daunelor ori chiar îndoit”. De acord cu plata dublă  a daunelor.
Ce înseamnă să cultivi bine un ogor? Să îl ari bine. Și apoi? Să îl ari. Și apoi? Să îl gunoiești” Solul arat trebuie fertilizat cu îngrășăminte organice pentru refacerea fertilității, dar și minimmum tillage sau no till sunt  acum o soluție.
Nu se folosește bălegar proaspăt, deoarece învechirea lui este mai avantajoasă. Le știau chiar pe toate?
În locurile în care nu există turme, pământul se poate îngrășa folosind paie sau ferigi. O iluzie pentru cei care vor să facă agricultură ecologică fără îngrășăminte organice. În locul ferigilor ar putea fi culturile verzi, intermediare, secundare.
Unde vei semăna grâu, acolo să-ți mâni oile (după recoltarea premergătoarei).
Facebook Comments