Prezumția MADR de rele practici agricole

Directiva Nitrați (91/676/CEE) are ca obiective reducerea poluării apelor provocată sau indusă de nitrații proveniți din surse agricole și prevenirea oricărei noi poluări de acest tip.

Atingerea obiectivelor se face prin îndeplinirea prevederilor programului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. Aceste prevederi sunt obligatorii pentru toţi fermierii.

Programul de acțiune pune în aplicare măsurile prevăzute în Codul de bune practici agricole. Un Cod pertinent (vezi paragraful următor), trebuie să recomande și să reglementeze. Deci pot exista nuanțe. Recomandările nu sunt obligatorii, dar reglementările sunt. Diferențierea corectă este esențială.

În Anexa II din Directivă se menționează: „în măsura în care sunt pertinente, codul sau codurile de bună practică agricolă care vizează reducerea poluării cu nitrați și care țin seama de condițiile dominante în diferite regiuni ale Comunității trebuie să cuprindă reguli conținând elementele de mai jos:

perioadele în timpul cărora împrăștierea fertilizanților este necorespunzătoare;
condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe solurile cu exces de umiditate, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă

Dacă sunt pertinente (potrivite), codurile trebuie să țină seama de condițiile dominante (pedoclimatice) din diferite regiuni. Așa cum se întreba/afirma și Gheorghe Ionescu-Șișești:

– Ce fel de îngrășăminte cere solul și planta în condițiile de zonă?

– Cum preparăm și cum întrebuințăm gunoiul de grajd? Sunt diferențe între regiunile umede și cele de stepă?

„Răspunsul nu-l poate da nici un agronom cu pregătire generală, oricât de bun, pentru că astfel de întrebări necesită o cercetare locală. Agricultura este o tehnică a localității”.

„Nepertinența” reglementărilor MADR

Nu toate reglementările MADR sunt pertinente. Înainte de a fi revizuit CBPA în acest an, MADR se grăbește și emite Ordinul nr. 1416/2018 … privind aprobarea sistemului de sancțiuni administrative pentru ecocondiționalitate …

Într-un astfel de document dedicat sancțiunilor, informațiile tehnice sunt interpretate cu circumspecție din cauza fricii de a nu greși. Mulți fermieri și chiar și oficialități care au citit ordinul de ministru, consideră că doza maximă de N/ha care poate fi folosită, chiar când se fac analizele de sol, este de 170 kg N/ha.

Din acest motiv, indiferent de recolta obținută, aproape nimeni nu mai admite că a depășit această valoare decât cu totul excepțional.

Așa se face că, folosind o doză de 165 -170 kg N/ha se argumentează producţii de 19 t/ha, 17 t/ha sau 15 t/ha de porumb. În Statele Unite producţii de 15 t/ha se obțin cu doze în jur de 220 kg N/ha.

Conform ordinului, inspectorii APIA trebuie să caute existența unor indicii privind aplicarea îngrășămintelor organice sau minerale pe terenul agricol în condiții meteorologice și pedologice nefavorabile (terenuri saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite de zăpadă).

Asta înseamnă că aplicarea îngrăşămintelor pe teren acoperit de zăpadă sau înghețat este interzisă, fără a se ține seama de particularitățile locale. O prezumție de rele practici agricole!

Informaţiile sunt foarte diferite. De aceea, practicile agricole nu pot fi considerate toate necorespunzătoare și sancționate:

Aplicarea îngrăşămintelor pe teren înghețat

Specialiştii de la universităţile americane din Kansas şi Dakota de Sud, afirmă că, uneori stratul de zăpadă micşorează eficienţa azotului. Pierderile de producție pot fi de 15-20%. De aceea, recomandare lor este următoarea: fertilizarea cu azot trebuie făcută numai după topirea zăpezii.
Pierderile sunt cu atât mai mari, cu cât stratul de zăpadă este mai gros. Din acest motiv, unii specialişti recomandă aplicarea azotului numai atunci când statul de zăpadă este mai subţire de 10 cm şi nu există un strat de gheaţă. În acest caz, se pare că nu sunt diferenţe faţă de aplicarea pe solul fără zăpadă.
Se pare că, cele mai adecvate îngrăşăminte pentru aplicarea pe zăpadă sunt cele în care azotul este sub formă de amoniu sau uree. Conform unor cercetători canadieni care au lucrat cu azot marcat, s-au înregistrat pierderi mari atunci când s-a folosit azotatul de amoniu (probabil din cauza levigării şi a denitrificării).
CBPA ediția 2005: „sunt necesare o serie de precauţii atunci când se efectuează fertilizarea cu îngrăşăminte chimice: adoptarea unei maxime prudenţe atunci când terenul agricol prezintă fenomenul de scurgere de suprafaţă; riscul este maxim când terenul este saturat de apă sau înghețat”.
„În cazul administrării terestre, trebuie ca solul să fie înghețat sau zvântat: ca atare, lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii, pe teren înghețat, dar de dorit neacoperit de zăpadă” (Roman 2011).
Bîlteanu (2003): „administrarea îngrășămintelor cu azot în timpul iernii sau primăvara foarte timpuriu se face cu mijloace terestre pe sol înghețat”.

Fertilizarea după 31 octombrie.

Trebuie să ținem seama de cultivar, de accidentele climatice și de încălzirea globală. În tabelul 7.6 din CBPA ediția 2005 se specifică faptul că începutul perioadei de interdicție pentru aplicarea îngrăşămintelor minerale la culturile de toamnă este 1 noiembrie. Dar ar putea să fie 1 decembrie pentru grâu, deoarece se cultivă soiuri de grâu în România care pot fi semănate până la sfârşitul lunii noiembrie. Atunci de ce nu se poate fertiliza în luna noiembrie?

Există și ani, când din cauza ploilor persistente, nu se poate semăna grâul în luna octombrie. Nu fertilizăm în aceste condiții?
Semănatul acesta tardiv ar putea fi considerat o confirmare practică a unor observații mai vechi (1934, 1970), că soiurile din acea perioadă absorbeau azotul până la 0 ^oC. Poate același fenomen se manifestă și la soiurile actuale. De aceea este nevoie de experiențe în câmp.
Experiențe din 1952 au arătat că plantele de grâu au nevoie în perioadele de iarnă de o concentrație a solului în nitrați mult mai mare decât în fazele din primăvară când se absoarbe mult azot.
În 1964, profesorii Nicolae Săulescu și Gheorghe Ionescu-Șișești au afirmat că „îngrășările din timpul iernii merită a fi practicate și în condițiile țării noastre”.

Facebook Comments

Directiva Nitrați (91/676/CEE) are ca obiective reducerea poluării apelor provocată sau indusă de nitrații proveniți din surse agricole și prevenirea oricărei noi poluări de acest tip.

Atingerea obiectivelor se face prin îndeplinirea prevederilor programului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. Aceste prevederi sunt obligatorii pentru toţi fermierii.

perioadele în timpul cărora împrăștierea fertilizanților este necorespunzătoare;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe solurile cu exces de umiditate, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă

Dacă sunt pertinente (potrivite), codurile trebuie să țină seama de condițiile dominante (pedoclimatice) din diferite regiuni. Așa cum se întreba/afirma și Gheorghe Ionescu-Șișești:

– Ce fel de îngrășăminte cere solul și planta în condițiile de zonă?

– Cum preparăm și cum întrebuințăm gunoiul de grajd? Sunt diferențe între regiunile umede și cele de stepă?

„Răspunsul nu-l poate da nici un agronom cu pregătire generală, oricât de bun, pentru că astfel de întrebări necesită o cercetare locală. Agricultura este o tehnică a localității”.

„Nepertinența” reglementărilor MADR

Nu toate reglementările MADR sunt pertinente. Înainte de a fi revizuit CBPA în acest an, MADR se grăbește și emite Ordinul nr. 1416/2018 … privind aprobarea sistemului de sancțiuni administrative pentru ecocondiționalitate …

Din acest motiv, indiferent de recolta obținută, aproape nimeni nu mai admite că a depășit această valoare decât cu totul excepțional.

Așa se face că, folosind o doză de 165 -170 kg N/ha se argumentează producţii de 19 t/ha, 17 t/ha sau 15 t/ha de porumb. În Statele Unite producţii de 15 t/ha se obțin cu doze în jur de 220 kg N/ha.

Conform ordinului, inspectorii APIA trebuie să caute existența unor indicii privind aplicarea îngrășămintelor organice sau minerale pe terenul agricol în condiții meteorologice și pedologice nefavorabile (terenuri saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite de zăpadă).

Asta înseamnă că aplicarea îngrăşămintelor pe teren acoperit de zăpadă sau înghețat este interzisă, fără a se ține seama de particularitățile locale. O prezumție de rele practici agricole!

Informaţiile sunt foarte diferite. De aceea, practicile agricole nu pot fi considerate toate necorespunzătoare și sancționate:

Aplicarea îngrăşămintelor pe teren înghețat

„În cazul administrării terestre, trebuie ca solul să fie înghețat sau zvântat: ca atare, lucrarea se începe încă din partea a doua a iernii, pe teren înghețat, dar de dorit neacoperit de zăpadă” (Roman 2011).

Bîlteanu (2003): „administrarea îngrășămintelor cu azot în timpul iernii sau primăvara foarte timpuriu se face cu mijloace terestre pe sol înghețat”.

Fertilizarea după 31 octombrie.

Există și ani, când din cauza ploilor persistente, nu se poate semăna grâul în luna octombrie. Nu fertilizăm în aceste condiții?

Semănatul acesta tardiv ar putea fi considerat o confirmare practică a unor observații mai vechi (1934, 1970), că soiurile din acea perioadă absorbeau azotul până la 0 oC. Poate același fenomen se manifestă și la soiurile actuale. De aceea este nevoie de experiențe în câmp.

Experiențe din 1952 au arătat că plantele de grâu au nevoie în perioadele de iarnă de o concentrație a solului în nitrați mult mai mare decât în fazele din primăvară când se absoarbe mult azot.

În 1964, profesorii Nicolae Săulescu și Gheorghe Ionescu-Șișești au afirmat că „îngrășările din timpul iernii merită a fi practicate și în condițiile țării noastre”.

Semănatul acesta tardiv ar putea fi considerat o confirmare practică a unor observații mai vechi (1934, 1970), că soiurile din acea perioadă absorbeau azotul până la 0 ^oC. Poate același fenomen se manifestă și la soiurile actuale. De aceea este nevoie de experiențe în câmp.