Producţii mari și profitabile se pot obține când se aleg cei mai potriviți hibrizi pentru condițiile particulare din fiecare fermă.
Unul din aspectele care trebuie rezolvate este compromisul dinte cheltuielile pentru uscarea producţiei și pierderile la recoltare. În Wisconsin (Statele Unite de exemplu), se recoltează între 25-20% umiditate. Unii specialiști din România consideră că umiditatea la recoltare trebuie să fie în jur de 17%, pentru a evita pierderile la recoltare și încolțirea boabelor în știulete. În principiu, la umiditatea de păstrare trebuie să se ajungă prin uscare, nu așteptând în câmp.
Cele mai mari producţii se obțin la hibrizii care utilizează la maxim „oferta termică” a regiunii respective (cei mai tardivi hibrizi dintr-o anumită grupă).
La manifestările de genul Zilele porumbului organizate în ultimii ani în toată țara, când au fost testați zeci de hibrizi, s-a observat de multe ori că hibrizii mai tardivi sunt mai productivi. Dar, dintre hibrizii ceva mai timpurii, unii se apropie de performanțele de producţie a hibrizilor tardivi, dar au „avantajul” că umiditatea de recoltare este mai mică, uneori chiar sub umiditatea de păstrare.
Marea problemă este aceea că se stabilesc cu dificultate perioadele de vegetație și umiditățile la recoltare a hibrizilor.
Din acest motiv au fost mai multe încercări de cuantificare a perioadei de vegetație, pentru a putea clasifica hibrizii după aceste criterii.
1. Numărul de zile calendaristice de la semănat/răsărire la maturitatea fiziologică (30% umiditate).
În România această metodă nu s-a dovedit exactă, deoarece la aceiași hibrizi (din diferite grupe de maturitate), s-au înregistrat diferențe de până la 33 de zile de la un an la altul. În alte părți, diferențele sunt chiar mai mari. Unele forme de porumb ajung la înflorit în 25 de zile de la răsărire, pe când altele au nevoie de 150 de zile. (1), (2).
2. Scara FAO
În anul 1954 FAO a adoptat un sistem numeric de referinţă pentru clasificarea hibrizilor în funcţie de perioada de vegetaţie. Pentru fiecare clasă s-a stabilit câte un hibrid martor cu care se compară noii hibrizi sub aspectul umidității la recoltare. În această clasificare, hibrizii erau împărţiţi de la hibrizi extratimpurii (clasa de precocitate 100-199, perioada de vegetaţie de 76-85 de zile) până la hibrizi „ultra” tardivi (clasa de precocitate 900-999, perioada de vegetaţie peste 150 de zile).(2). Un hibrid clasificat ca timpuriu într-o zonă, poate fi clasificat ca tardiv în altă zonă (1).
3. Numărul de frunze
Este un factor constant, specific fiecărui hibrid (11 frunze / plantă la cei timpurii și 22 frunze/plantă la cei tardivi), neinfluențat de la un an la altul de temperatură. (2)
În schimb numărul de frunze este afectat de latitudine, dacă variația este mai mare de 7o. Din acest motiv, unii specialiști cred că nu se poate exprima perioada de vegetație prin numărul de frunze.
În România, perioada de vegetație este bine definită de numărul de frunze, deoarece teritoriul țării se încadrează între 43-48o latitudine, cu o diferență de 5o.
4. Unități termice utile (UTU)
Deoarece clasificarea hibrizilor după numărul de zile necesar pentru a ajunge la maturitate are semnificaţie biologică redusă (2), în anul 1970 a fost adoptat sistemul GDD (Growing Degree Days – grade (utile) zilnice pentru creştere). Sistemul se bazează pe observaţia că zilele din perioada de vegetaţie (cuprinsă între răsărire şi maturitate) contribuie diferit la creşterea plantei. Procesul de creştere este mai activ în zilele calde şi mai redus în zilele reci. În anii cu temperaturi ridicate perioada de vegetație se scurtează, iar în anii reci se prelungește.
Acest sistem de predicţie a momentului maturării hibrizilor este mai precis decât cel vechi. Există mai multe metode de stabilire a gradelor (utile) zilnice pentru creștere (în anul 1972 au fost testate 22 de metode) (1). În principiu, din temperatura medie zilnică se extrage (scade) valoarea pragului biologic minim, care pentru porumb este de 10 oC. (Se consideră că nu se desfăşoară procese fiziologice la porumb când temperatura este mai mică de 10 oC). Unele metode folosesc pragurile de 6 oC sau 8 oC.
UTU = (Tmax oC + tmin oC)/2 – 10 oC
Temperaturile maxime mai mari de 30 oC se consideră 30 oC, iar cele mai mici de 10 oC se consideră 10 oC. (1)
Exemplul 1. Tmax este 27, iar Tmin este 13. Atunci UTU are valoarea 10: (27 +13)/2 – 10
Exemplul 2. Tmax este 32, iar Tmin este 13. Atunci UTU are valoarea 11,5: (30 +13)/2 – 10
Exemplul 3. Tmax este 22, iar Tmin este 8. Atunci UTU are valoarea 6 : (22 +10)/2 – 10
Mihai Valentin (Pioneer) afirmă că în Romania, în funcție de maturitate, hibrizii de porumb se clasifică în următoarele grupe:
Porumb extratimpuriu – FAO 150 – 250, SUTU = 1000 – 1200 oC
Porumb timpuriu – FAO 260 – 340, SUTU = 1200 – 1500 oC
Porumb semitimpuriu – FAO 350 – 390, SUTU = 1500 – 1600 oC
Porumb semitardiv – FAO 400 – 450, SUTU = 1600 – 1700 oC
Porumb tardiv – FAO >460, SUTU >1700 oC
SUTU = suma unităților termice utile
Trebuie însă să ne întrebăm însă cine folosește această clasificare: fermierii români, cercetătorii sau o parte din multinaționale prezente în România? Îl putem adopta până facem unul nou?
În cărțile de specialitate pot fi întâlnite mai multe variante folosite în România. Iată două dintre ele.
Paul Pîrșan, unul din agronomii emblematici din vestul țării, publica în cursul interuniversitar de Fitotehnie clasificarea hibrizilor după perioada de vegetație:
Tabelul 1 Clasificarea hibrizilor după perioada de vegetație Pîrșan P. (2011)
Grupa de precocitate | Clasificarea românească | Clasificarea FAO |
Foarte timpurii | Sub 100 (110 zile) |
100-199 |
Timpurii | 100-199 | 200 – 299 |
Semitimpurii | 200 – 299 | 300 – 399 |
Semitardivi | 300 – 399 | 400-499 și 500 – 599 |
Tardivi | Peste 400 (155 zile) |
>600 |
În anul 2003, cercetătorii de la INCDA Fundulea au publicat următoarele informaţii privind zonarea hibrizilor în funcţie de resursele termice disponibile în arealul de cultură al porumbului.
Hibrizii trebuie cultivați în zonele în care suma unităților termice utile (SUTU) este cu 150-200 mai mare decât cerințele hibrizilor.
Tabelul 2. Zonele de resurse termice favorabile diferitelor grupe de maturitate (INCDA Fundulea 2003)
Criteriul | Zona 1 | Zona 2 | Zona 3 | Zona 4 | Zona 5 | Zona 6 |
Resursele termice ale zonei | 1600 oC < | 1501-
1600 oC |
1401-
1500 oC |
1201 – 1400 oC | 1001 – 1200 oC | 800 –
1000 oC |
Grupe de maturitate a hibrizilor | Tardivi | Semi-tardivi | Mijlocii | Semi-timpurii | Timpurii | Foarte timpurii |
Se observă un aspect original, categoria de hibrizi cu grupa de maturitate mijlocie.
În alte țări
Tabelul 3. Durata perioadei de vegetație a hibrizilor din clasele de precocitate calculate pe baza SUTU în Italia (2)
Clasa FAO | 100 | 200 | 300 | 400 | 500 | 600 | 700 | 800 |
SUTU semănat-maturitate | 1230 | 1300 | 1340 | 1365 | 1400 | 1450 | 1520 | 1600 |
Durata vegetației în zile (media 1952-1971) | 121 | 127 | 130 | 133 | 136 | 140 | 146 | 153 |
-valoarea minimă în anii calzi | 100 | 106 | 110 | 112 | 115 | 117 | 126 | 126 |
-valoarea maximă în anii reci | 133 | 143 | 144 | 145 | 149 | 152 | 170 | 170 |
Tabelul 4. Indicii de precocitate în Franţa | |
Foarte timpurii | <240 |
Timpurii | 240-320 |
Semitimpurii | 320-470 |
Semitardivi | 470-600 |
Tardivi | 600-650 |
Foarte tardivi | >650 |
Să vedem cum sunt descriși 2 hibrizi foarte productivi de la Pioneer și Dekalb (de obicei folosesc exemple de la aceste companii, pentru că e mai ușor de găsit informaţii).
Tabelul 5 Descrieri ale hibrizilor DKC 5830 și P0937.
Sursa | DKC 5830 | Sursa | P0937 |
Ziua porumbului | FAO 480 | Ziua porumbului | FAO 530 |
www.dekalb.it | FAO 500 | www.pioneer.com/web/site/romania | Tardiv FAO 550, |
www.dekalb.ro | Tardiv RM *108 | www.pioneer.com/web/site/portugal/ | FAO 500, CRM 109 |
www.dekalb.fr | Indice de precocitate 550-580, (Foarte) tardiv | ||
SUTU 2030 oC (pragul de 6 oC) | |||
*Maturitatea relativă (RM) este dată de numărul de zile cu temperaturi biologic active, de la răsărit până la maturitatea fiziologică (apariţia punctului negru).
În ceea ce privește hibrizii KWS, în Ungaria ei sunt încadrați în grupe de câte 50 de unități. Astfel, Kamparis, care în România este încadrat ca FAO 390, în țara vecină face parte din grupa FAO 350-400.
Gasti (Caussade) în România este din FAO 450, dar în Italia este FAO 500, cu 124 de zile de vegetație.
Concluzii
Nu există un standard pentru perioada de vegetație care să clasifice hibrizii de la diferite companii sau în interiorul aceleiași firme.
De aceea, testele efectuate în câmp în 3 repetiții de către APPR sunt foarte importante pentru clasificarea hibrizilor.
Ar fi poate timpul ca toate firmele de „seminţe”, poate prin A.I.S.R. să colaboreze pentru acest proiect.
(1)Porumbul Studiu monografic Vol 1. Editura Academiei Române. București 2004
(2)Bîlteanu G. Fitotehnie 2003