Atât fermierii cât și distribuitorii de inputuri (seminţe, îngrăşăminte, biostimulatori, produse pentru protecţia plantelor etc.) își doresc ca „România să fie bine și tot românul să prospere”. Cum s-ar putea face acest lucru? Aparent este simplu: producţii mai mari, fără creșteri semnificative de costuri.
Poate că ar fi posibil acest lucru dacă n-ar fi apărut excesele în implicarea participanților în realizarea acestui deziderat, lucru care distruge multe forme de informare pertinentă a fermierilor.
Să vedem cum bunele intenții au ajuns să paveze drumul spre recolte mai puțin profitabile a celor dispuși să asculte recomandări exagerate.
Podium pentru toți! Primul exces este ierarhizarea hibrizilor în funcţie de grupele de maturitate.
Toate companiile de seminţe au hibrizi performanți. Și pentru ca acest lucru să fie evident pentru toți fermierii, ierarhizarea hibrizilor se face pe multe grupe de maturitate. Astfel, fiecare companie are cel puțin un hibrid foarte bine plasat, de multe ori chiar pe podium.
Înainte însă, s-a făcut o ierarhizare a grupelor de maturitate. FAO 350-399 este grupa de maturitate dominantă in Romania (33% din porumbul certificat cultivat la noi), iar FAO 400-449 (24%) este pe locul 2 (Ion Voinea, comunicare personală).
Din acest motiv, unii cred că „anumite companie” (sic!) forțează înscrierea unor hibrizi mai tardivi, teoretic mai productivi, în grupe mai timpurii, pentru a deveni mai atractive pentru fermierii care țin seama de grupa de maturitate FAO atunci când își aleg hibrizii.
Chiar dacă ar fi așa, nu cred că este vreo problemă, deoarece fermierii nu-și aleg hibrizii la autoservire. Ei trebuie să țină întotdeauna seama de recomandările echipei de vânzări de la firma care îi face oferta de hibrizi. Producțiile foarte mari de porumb boabe la Orezu, în loturile pregătite pentru Ziua porumbului din anul acesta, s-au obținut și cu hibrizii atipici pentru condițiile din exploatația lui Nicolae Sitaru, care în cataloage sunt recomandați numai în condiții de irigare sau numai pentru siloz.
Fermierii trebuie deci să aleagă hibrizii în funcţie de recomandările echipei de vânzări, care uneori nu coincid cu cele din cataloage, după cum am văzut în exemplele mai sus pomenite.
Din acest motiv, nu cred că mai contează în ce grupe FAO sunt înscriși hibrizii, atâta timp cât ajung la o umiditate de recoltare într-un interval de timp foarte apropiat.
Mulți specialiști din țările unde se cultivă porumbul consideră sistemul FAO ca depășit (Bîlteanu 2003).
Mult zgomot pentru nimic. Al doilea tip de exces l-am remarcat la unii jurnaliști agrarieni cu „complicitatea” unor fermieri. Mi se pare jenant să ai informații interesante despre tehnologii performante și să le reduci la metafore, pentru a face publicitate unor produse (seminţe, îngrăşăminte sau produse pentru protecţia plantelor).
Iată un exemplu reprezentativ. Un fermier „testimoniază”: genetica firmei X, împreună cu obiceiul de a mă scula devreme dimineața, dându-mi astfel posibilitatea de a face lucrările la timp, mi-au permis să obțin o mulțime de tone la hectar. Niciun amănunt tehnologic. Nimic!
Concurează singură și termină pe locul 2. Tot jurnaliștii sunt cei care exagerează uneori, scriind laudativ numai despre o anumită firmă, iar despre concurență nu se pomenește nimic, chiar dacă uneori aceasta are produse mai performante decât subiectul articolului.
De la noi un pic, de la sol restul, par a gândi unii fermieri. Și după ce fac solul fărâme prin scarificare + arătură + discuiri + combinator, stimulând atât mineralizarea materiei organice cât și levigarea azotului, folosesc 50-70 kg N/ha pentru o producţie de porumb de 10-15 t/ha. Cum nu încearcă nicio explicație pentru producţiile mari obținute, numai bine dau apă la moară celor care vor să reducă drastic dozele de îngrăşăminte. De ce să se aplice mai mult de 130 kg N/ha la porumb (limita impusă de APIA pentru cei care nu au analize de sol), dacă, cu numai 75 kg N/ha, se pot obține 15 t/ha?
Concluzii
Cele mai folositoare informaţii pentru fermieri sunt cele care au și câteva explicații corecte, așa cum se întâmplă în materialele distribuite de APPR și AIDER.