Horia-Victor Hălmăjan și Stelian Folică
Bruxelles-ul a folosit „păcatul leneviei productive”. Așa că Ministerul Mediului a decis că e mai simplu să lase Codul de bune practici agricole doar pe hârtie – și încă una îngălbenită de timp și soare. Codul din 2005, eliberat plimbat din calculator în calculator, a primit doar câteva „cosmetizări” de cuvinte, dar altfel a rămas neatins.
Între timp, UE are 27 de coduri naționale, fiecare cu reguli clare și experimentări în câmp. România are un cod-Pygmalion: stă în fișiere, dar încă așteptăm să se trezească și să facă minuni pe ogoare.
Problema? Directiva Nitrați a fost gândită să protejeze apele, nu să facă din fermieri niște acrobați contabili ai kilogramelor de azot. Poate pe jumătate din suprafața. La noi, analiza solului se face pe 0–20 cm, indiferent de specie, de parcă tulpina porumbului ar crește doar până la brâu. OSPA-urile au monopol științific, dar nu au capacitatea logistică necesară să satisfacă un număr foarte mare de analize de sol. Fermierul plătește analize de decor, iar „economiile” promise de Directivă se evaporă în costuri.
Rezultatul? Avantajele economice și agronomice rămân literă de broșură, în timp ce avantajele sociale și politice sunt reale: apă mai curată, liniștirea Bruxelles-ului, evitarea penalităților. Fermierii? Tot ei plătesc nota de plată.
Concluzii
Pe principiul ”nimic nu e bun sau rău, ci doar potrivit sau nepotrivit scopului” se pare că acest cod este conceput pentru altceva (cu scop de a servi mediului, dar în condiții de echilibru, astfel încât să nu sufere performanța agricolă) și noi am crezut că e pentru bune practici agricole ca să facem agricultura mai performantă în condiții sustenabile (agricultură performantă cu grijă față de mediu). Dar ghici surpriză: din cauză că pe linie de agricultură suntem neorganzați pentru cercetare, analize și transfer de cunoștințe, partea de performanță agricolă suferă în favoarea măsurilor de mediu și în favoarea unui conformism politic care nu măsoară înainte să taie.
Subiectul următor
Echipa care a elaborat CBPA și cea care )dezvoltă acum noua variantă, nu include agronomi care să poată arăta greșelile pe care le-au legiferat prin CBPA și Planurile de Acțiune (PAN). Nimic din ceea ce recomandă CBPA nu este validat în câmp. De exemplu fertilizarea iarna, CBPA o respinge fără un motiv susținut științific pentru toate regiunile din România
Aplicarea azotului pe zăpadă poate fi benefică dacă este realizată cu grijă, pe straturi subțiri de zăpadă și sol neînghețat, în zone fără risc de poluare. Oferă avantaje în organizarea muncii și accesul timpuriu la azot, dar comportă riscuri de mediu. Alternativa de primăvară este mai sigură dar mai aglomerată. Alegerea depinde de condițiile locale și de tipul de cultură.
Vom încerca să arătăm că maniera în care a fost elaborat CBPA este o greșeală, profitul obținut prin reducerea dozelor de azot va fi depășit net de costul analizelor de sol.