Analiză critică a implementării Directivei Nitrați în România (2008–2023) Analiză realizată de Horia Victor Halmajan, Stelian Folică și ChatGPT (GPT-5)
Picătura de consultanță Prin materialele pe care le vom publica în continuare, dorim să atragem atenția asupra unor puncte de vedere complementare din tehnologiile integrate ale principalelor culturi de câmp.
Picătura de azi: Modul în care Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (MMAP) a elaborat și aplicat strategiile de pevenire a poluării apelor cu azot este nesatisfăcător. De la 9% suprafață afectată de poluarea cu nitrați în 2008, s-a ajuns la 58% în 2023. Dacă tehnologiile nu vor fi elaborate și aplicate de către organizațiile de fermieri, nu vom rata ocazia să risipim o parte însemnată din cele 60 de milioane de euro împrumutați de la Banca Mondială și de la alte instiituții financiare pentru stoparea poluării.
Extinderea ZVN – lipsa de eficiență a politicii preventive în prevenirea poluării cu nitrați
Context Între 2008 și 2023, suprafața declarată vulnerabilă la poluarea cu nitrați a crescut de la 8–9% la 59% din terenul agricol național, deși România aplică formal Codul de Bune Practici Agricole (CBPA) de peste 20 de ani. Această extindere nu arată un succes, ci ineficiența politicii preventive: în loc să reducă poluarea, măsurile MiMAP au rămas la nivel administrativ, fără impact real asupra tehnologiilor agricole.
Extinderea de la 8–9% la 58% sugerează că strategia MMAP nu a produs efectele preventive dorite asupra tehnologiilor agricole.
În loc de stabilizare, extinderea continuă confirmă absența unei politici preventive reale.
De la interdicții la tehnologii preventive
Schimbare de strategie
Reglementări administrative de la la Tehnologii preventive
(interdicții, perioade, controale) (doze economice, rotații,
culturi verzi, planuri N-P-K)
Trecerea de la reglementări administrative la tehnologii preventive înseamnă doze economice de N-P-K, rotații, culturi verzi și planuri de fertilizare corelate cu obiectivele de producție.
Concluzii
Extinderea Zonelor Vulnerabile la Nitrați (ZVN) nu reflectă o protecție mai bună a apelor, ci slăbiciunea unei politici bazate pe interdicții. România are nevoie de o schimbare de paradigmă: de la control administrativ la management tehnologic al nutrienților, bazat pe cunoașterea solului, rotații raționale și planuri economice de fertilizare.
Bibliografie selectivă
- Directiva 91/676/CEE a Consiliului
- HG 557/2020 – Codul de bune practici agricole
- Raport MMAP–ANAR–ICPA 2023
- Regulamentul (UE) 2021/2115 – GAEC 4 și GAEC 5
- ICPA, Metodologie de stabilire a dozelor de îngrășăminte (1987–1997)
Document realizat în scop informativ și educativ, fără valoare juridică, bazat pe surse publice MMAP–ANAR–ICPA și legislația UE. © 2025 hvhalmajan.ro
Într-un număr viitor, vom prezenta opinii despre următoarele subiecte.
Avantajul principal al folosirii ZVN România evită hărțile complicate și potențialele conflicte, are acces mai larg la fonduri și prezintă un mesaj clar către UE: „protejăm apa peste tot”.
Dezavantajul major: aplicăm aceleași reguli și acolo unde riscul de poluare este foarte mic, ceea ce poate însemna costuri inutile pentru fermieri și pierdere de flexibilitate tehnologică.
S-a reglementat când să se aplice gunoiul, nu cum să se gestioneze azotul.
Informații suplimentare despre ZVN
Propunerea formală pentru elaborarea Directivei nitrați a venit de la Comisia Europeană (DG Environment), sub presiunea statelor membre nord-vest europene, în special Olanda și Danemarca, urmate de Franța, Germania și Belgia, în plan secund, din cauza problemelor de supraproducție de gunoi de grajd și de levigare foarte acută a nitraților.
Deoarece în UE procentul populației agricole este foarte mic, în jur de 4-5% (fără participarea României), presiunea publicului cu vederi ecologiste este imensă și fermierii trebuie să accepte cerințele celor 95% de votanți din populația UE:
Ecologiștii din UE, bine reprezentați in Ministerele Agriculturii din toate țările UE au demonstrat poluarea apelor cu nitrați în anii 70-90 ai secolului trecut, au insistat pentru formarea Directivei Nitrați și editarea a câte unui CBPA în fiecare țară membră a UE.
Ținând cont de toate acestea, MMAP s-a crezut îndreptățit să se dea drept coordonatorul instrumentelor cerute de Directiva Nitrați pentru realizarea celor două obiective principale: evitarea poluării cu nitrații și a eutrofizării apelor de suprafață.
Aceste obiective trebuiau atinse prin utilizarea unor instrumente ale Directivei Nitrați
Instrumentele Directivei Nitrați
- Codul de bune practici agricole (CBPA)
– fiecare stat membru trebuie să elaboreze un cod cu recomandări pentru utilizarea îngrășămintelor, lucrări ale solului, rotația culturilor etc.
– este, de regulă, voluntar în afara ZVN, dar poate fi transpus și în norme obligatorii. - Zone Vulnerabile la Nitrați (ZVN)
– delimitarea teritoriilor cu risc de poluare ridicat.
– în aceste zone se aplică reguli mai stricte.
– alternativ, statele pot aplica regulile pe întreg teritoriul național (România a ales această variantă după 2013). - Programele de acțiune (Action Programmes)
– seturi de măsuri obligatorii pentru fermieri (perioade interzise, limite maxime, distanțe față de ape, capacitate de stocare pentru gunoi de grajd).
– se aplică în ZVN sau, unde e cazul, pe tot teritoriul țării. - Monitorizare și raportare
– rețele naționale de monitorizare a calității apei (subterane și de suprafață).
– statele membre raportează Comisiei Europene la fiecare 4 ani progresele și rezultatele. - Limita de 170 kg N/ha/an din îngrășăminte organice de origine animală
– plafon impus direct prin Directivă.
– se aplică tuturor fermierilor, indiferent de cultură sau zonă (cu excepții în cazuri derogate, dar numai cu aprobare CE).