Scurt pe doi: Cod inutil de bune practici agricole

 

 

Acest articol este o copie al celui realizat pentru revista   Profitul agricol și publicat https://www.facebook.com/Profitul.Agricol.

https://www.facebook.com/share/p/15AtCL2nhA/

Scurt pe doi: Cod inutil de bune practici agricole  Horia Victor Halmajan și Stelian Folică

Vă propunem o încercare „temerară!”, să încercăm să găsim repere economice pentru actualul Cod de bune practici agricole,

Este singura șansă ca  un Cod de bune practici agricole să-și bazeze recomandările pe rezultate reale de producție.

Actualul cod de bune practici agricole nu este foarte util fermierilor!

Versiunea Codului  de bune practici agricole pentru fermierii români este din păcate doar  o compilație de constrângeri pe care țările cu o agricultură superintensivă  sunt obligate să le respecte pentru a menține mediul în „stare de funcționare” pentru generațiile următoare.

Expresia „bune practici agricole” implică optimizarea elementelor tehnologice, astfel încât fermierii, chiar dacă obțin producții mai mici, ele sunt rezonabil de profitabile, iar apele de suprafață și cele freatice nu sunt poluate cu nitrați din surse agricole.

Practicile agricole recomandate în Cod,  nu garantează realizarea unor producții profitabile, pentru că  informațiile din această lucrare nu sunt validate de experiențe în câmp.

Deoarece ideile din Codul de bune practici agricole sunt în general pertinente, ele ar putea fi considerate bune, dar nu și profitabile, deoarece nu se pot emite recomandări cantitative pe baza lor.

Ca urmare, Codul de bune practici agricole, deși este o lucrare care în primul rând face recomandări, nu are bibliografie care să valideze corectitudinea lor.

Din acest motiv nu știm vechimea informațiilor și nici competența celor care le-au emis. În mod sigur, unele informații din Cod nu mai sunt de actualitate.

Vom începe cu analiza mai multor aspecte legate de fertilizare.

Recomandările privind reducerea emisiilor de amoniac prevăd „utilizarea cu precădere a nitratului de amoniu în detrimentul fertilizanților pe bază de uree”. (MO Nr. 754 bis, B. Emisiile de amoniac, pagina 51).

Aceasta recomandare poate fi corectă, deoarece în anumite condiții de climă, sol și aplicare, pot avea pierderi mari de substanță activă prin evaporarea amoniacului.

Conform recomandării din Cod, ar trebui să folosiți mai mult azotat de amoniu decât uree. Este adevărat? De ce este sau nu este așa?

 

Care este cel mai folosit sort de îngrășăminte în ferma dumneavoastră?  De ce?

Nu este foarte clar ce înseamnă precădere. Se referă la momentul aplicării sau la cantitatea folosită?

Dacă citim printre rânduri, putem fi de acord că se aplică cu precădere toamna, sau în perioadele mai reci.

Condițiile de fertilizare sunt foarte diferite în România față de restul lumii?

Cantitatea de uree produsă în lume a depășit 180 milioane tone în anul 2022. (https://www.statista.com/statistics/1287028/global-urea-production/), iar cantitatea de azotat de amoniu  produsă nu a depășit  50 milioane tone (https://www.statista.com/statistics/1287049/global-ammonium-nitrate-production/).

Chiar pentru un cititor neavizat, diferențele atât de mari între tipurile de azot arată destul de clar că ureea are mai multe avantaje, fiind cel mai vândut îngrășământ în lume. Sunt mari șanse ca ureea să fie mai folosită în România decât azotatul de amoniu.

Care sunt pierderile de N din uree?

Autorii Codului au găsit probabil informații care afirmă că pierderile de uree pot fi foarte mari, de până la 80% în condiții de laborator. În Australia, pierderile de N din ureea aplicată prin împrăștiere în vegetație), variază între 5% și 27%, media fiind de 14,5% . Dar s-au înregistrat și pierderi de peste 60%. (https://grdc.com.au/)

În Statele Unite, fiecare universitate care este finanțată și de stat, prin rețeaua de extensie au obținut diferite rezultate diferite. Când s-a folosit unul din cei mai eficace inhibitori de urează, care blochează enzima care transformă ureea în amoniu, volatilizarea ureei a scăzut în primele 7 zile de aplicare la suprafață , de la 40 mg la 2 mg și de la 88  mg la 12 mg.

În Kansas, într-o experiență de 3 ani, într-un singur an aplicarea inhibitorului a mărit producția cu 1500 kg/ha.

 

Într-o experiență de 14 ani în statul Illinois, ureea tratată cu inhibitor a avut  o producție de porumb mai mare cu 200 kg/ha decât varianta când ureea a fost incorporată prin lucrări mecanice. La no till, cum era de așteptat, sporul a fost mai mare, de 700 kg/ha.

Universitatea din Colorado a publicat broșura Cele mai bune practici de fertilizare cu azot) în anul 1994, în care se afirmă că rareori utilizarea inhibitorilor aduce un profit fermierilor. Dar ei își fac treaba: reduc pierderile  de azot din uree.

Acest lucru se datorește uneori prețului ridicat al produselor.

Codul de bune practici agricole menționează că îngrășămintele cu azot cu solubilitate lentă au un avantaj față de inhibitorii clasici prin „creșterea gradului de utilizare a azotului, în special pe solurile nisipoase şi pe cele irigate, concomitent cu reducerea cheltuielilor de aplicare a îngrășământului”

Din cauza prețului  mai ridicat, nu se folosesc la culturile de câmp, fiind folosite la culturile foarte profitabile, arbuşti, plante ornamentale etc.

Nu știm cum au ales procentul de pierderi autorii Codului Dar dacă s-au gândit la un procent prea mare de pierderi, recomandarea din Cod este corectă: ar trebui să folosim mai mult azotatul de amoniu. Am întâlnit și recomandări ca doza de azot din uree să fie cu 20% mai mare decât cea de azotat de amoniu.

O plângere a universității din Nebraska; numărul mare de produse de pe piață astăzi face imposibilă evaluarea fiecărei formulări de produs. În astfel de cazuri, încurajăm cultivatorii să înțeleagă pe deplin produsele pe care le aleg și să înțeleagă modul lor de acțiune și procesul de pierdere a azotului împotriva căruia trebuie să-l protejeze.

 

Concluzii despre modul în care este descrisă fertilizarea cu uree în Codul de bune practici agricole:

Nu este menționată cealaltă categorie de inhibitori, prin care se determină reducerea temporară a populațiilor de bacterii din sol din genurile Nitrosomonas  și Nitrobacter . care convertesc amoniul în nitrat.

Să încercăm împreună din experiența dumneavoastră să găsim argumente pentru  a folosi cât mai corect îngrășăminte chimice.

Îi rugăm pe distribuitorii de îngrășăminte cu azot și de inhibitori, să participe la dialog, la fel ca și pe fermierii care au date despre acest subiect.

 

Pentru postarea următoare, vă propunem un pasaj din Cod, care-l contrazice pe cel pe care l-am analizat acum.

6.6.1 Recomandări privind perioadele de fertilizare cu azot corespunzătoare unor grupe relativ mari de culturi

Culturi semănate toamna

Se recomandă aplicarea azotului numai sub formă amoniacală sau amidică. Procedându-se în acest fel, culturile vor consuma în primele faze de vegetaţie azotul rezidual din sol, contribuind astfel la reducerea cantităţilor de nitraţi antrenaţi în apele de suprafaţă şi în cele subterane.

Facebook Comments