Horia-Victor Hălmăjan, Stelian Folică
Un fermier francez din regiunea Hauts-de-France a întrebat în 2007 un consultant de la CETIOM din această regiune (unde media precipitațiilor pe regiune a fost de 660 mm în 2022, față de 620 mm media națională a regiunilor), când trebuie aplicat fosforul, înainte de arătură, după arătură, la semănat sau după semănat?
În literatura de specialitate am găsit mai multe variante de răspuns.
Cel al consultantului CETIOM a fost unul oarecum (ne)așteptat: „fertilizarea de bază trebuie făcută la rapiță între arat și prelucrarea arăturii. Dacă se aplică înainte de arat, o mare parte din fosfor va ajunge și va rămâne pe fundul arăturii, fiind prea târziu accesibil plantelor de rapiță pe solurile slab aprovizionate cu acest element”.
Câteva explicații din literatura franco-engleză
- Pentru a avea producții mari de rapiță, solul trebuie să fie bine aprovizionat toamna cu N și P.
- Plantele tinere de rapiță sunt foarte sensibile la carența de fosfor în intervalul 5-6 frunze. În această fenofază, pivotul rădăcinii este mic, având în mod obișnuit lungimea de 5 cm – 8 cm.
- În mod logic, dacă o bună parte din îngrășămintele cu fosfor sunt plasate prin arătură la adâncimi de 15-20 cm, iar lungimea pivotului la intrarea în iarnă este de 8 -15 cm, conform regulii celor trei de opt: 8 frunze, 8 cm lungimea pivotului și 8 mm diametrul la colet, o bună parte din fosfor nu poate fi absorbit de către plante, deoarece este plasat la adâncimi la care nu ajung rădăcinile plantelor mici.
- În lume s-au făcut multe experiențe care au arătat importanța fosforului. În Regatul Unit, cea mai mare producție de rapiță la Rothamsted, a fost obținută când concentrația fosforului în sol era de 9 ppm P.
- Pe solele cu o concentrație de numai 4 ppm P, producția a scăzut la jumătate. Este foarte rar când se menționează un efect atât de puternic al concentrației mici de fosfor solubil în sol. Acest lucru se datorește faptului că rapița este o plantă foarte exigentă la prezența fosforului.
Am aclimatizat și noi răspunsurile posibile la această întrebare și am ajuns la următoarele concluzii:
- În România, din 1965 și până în 2012, autorii unora dintre cărțile de specialitate recomandau aplicarea fosforului sub arătura de 20-25 cm adâncime.
- Dacă în regiunea Hauts-de-France, cea mai nordică regiune a Franței, care se clasează pe locul 4 ca nivel de pluviometrie în Hexagon, unde toamna plouă 300 l/mp , rădăcinile plantelor de rapiță nu pot ajunge la fosforul îngropat la 15-20 cm prin arătură, nici în România fosforul nu poate fi absorbit din solurile noastre, dacă este plasat la 20-25 cm prin arătură.
- Fertilizării cu fosfor nu i s-a acordat suficientă importanță în România. Bîlteanu (1993) remarcă numai faptul că aplicarea azotului împreună cu fosforul pot dubla producția față de martorul nefertilizat, iar aplicarea numai a îngrășămintelor cu fosfor a determinat un spor de producție de 6-7%. Nu se spune însă nimic despre limitarea potențialului de producție la concentrații mici ale fosforului exprimat în ppm P.
Concluzii
Fosforul este absorbit de către plante numai din soluția solului, în care ajunge printr-un proces foarte lent de difuziune.
Este foarte puțin mobil și din această cauză plantele îl absorb practic la locul în care a ajuns în sol, prin perișorii radiculari.
Pentru a absorbi mai ușor fosforul, plantele de rapiță își multiplică foarte mult rădăcinile în stratul unde acesta se găsește. chiar și în primii centimetri, dacă fosforul este plasat spr esuprafață
Și din aceste motive , nu ar trebui să se recomande îngroparea fosforului prin arătură, mai ales pe pe solurile sărace, ci prin mijloacele pe care le vom analiza într-o viitoare postare.
Informații suplimentare
Într-o experiență la Rothamsted în Regatul Unit, s-au aplicat 200 kg N/ha și 40 kg S/ha în sole care aveau concentrații diferite de fosfor mobil, de la 4 la 27 ppm P, determinate prin metoda Olsen.
Producția maximă, cu media pe 3 ani de 4,6 t/ha a fost obținută pe solele cu concentrații de fosfor mobil de 9 ppm P, în timp ce pe sola cu 4 ppm P, producția de rapiță a fost de numai 2,3 t/ha, jumătate din recolta obținută la 9 ppm P. La o concentrație de 27 ppm P s-a obținut cea mai mare biomasă epigee în toamnă.
Pentru rapiță în Regatul Unit, concentrația de fosfor din sol exprimată in ppm P necesară pentru obținerea a 95% din potențialul de producție al parcelei variază între 19-25 ppm P, în funcție de condițiile locale.
Dacă pe o parcelă analiza solului a măsurat 19 ppm P, atunci se adaugă numai carantitatea exportată prin semințe, ce este de 26 kg P/ha, adică 60 kg P2O5/ha. etc.