Horia-Victor Hălmăjan, Stelian Folică
Tehnologiile aplicate acum la noi la culturile de câmp par a fi din ce în ce mai mult „ca la Facebook” și mai puțin „ca la carte”. Din păcate este o expresie mai realistă, deoarece FB avem de prisosește, pe când cărțile își au soarta lor.
Procesul de informare prin FB este unul absolut logic. Cum se aude de-o parcelă cu ceva kilograme recoltate în plus, distribuitorii de inputuri scot în evidență rolul determinant pe care l-au avut produsele lor în stabilirea sporului de producție, recunoscând cu fairplay și contribuția majoră a furnizorilor de echipamente. Jurnaliștii agrarieni își arogă și ei partea lor de glorie, pentru că au descoperit o sursă credibilă de informații pentru fermieri. Și toți au de câștigat, ceea ce ne dorim cu toții.
Este adevărat că informațiile pe care le au distribuitorii de inputuri sunt uneori mult prea favorabile produselor pe care le oferă fermierilor insuficient de bine informați, dar în aceste cazuri ele sunt singurele disponibile.
Dar care sunt sursele de informare? Cu informații neadaptate noilor condiții politice și de mediu, fermierii români își elaborează tehnologiile mai degrabă pe informații gen ponturi decât pe date particularizate condițiilor locale.
Să vedem cum am putea elabora un plan de fertilizare cu fosfor la rapiță, folosind ponturi (informații din diferite țări, nevalidate de cercetare în România) și informații mai greu accesibile pentru fermieri, obținute din experiențele făcute odinioară în România.
Ponturi despre rapiță
- Dacă într-o fermă nu sunt disponibile suficiente îngrășăminte chimice sau naturale, primele culturi care trebuie fertilizate sunt rapița, cartofii și sfecla pentru zahăr, deoarece sunt culturi foarte exigente față de fosfor.
- Culturile exigente nu absorb sau exportă mai mult fosfor decât cele care sunt mai puțin exigente, dar au nevoie pentru „buna lor funcționare” de o aprovizionare corespunzătoare cu fosfor.
- .Exigența se referă la prezența în cantități mai mari ale unui element disponibil în sol, iar cerința se referă la consumul necesar pentru a obține o anumită producție.
- Un pont din Regatul Unit ne spune că o producție de 4,6 t/ha de rapiță (cultură foarte exigentă la fosfor) exportă prin semințe aceeași cantitate de fosfor, 26 kg P/ha, respectiv 60 kg P2O5/ha ca pentru una de 9 t/ha de grâu, o cultură foarte puțin exigentă la fosfor.
- Fosforul trebuie aplicat după arat, mai ales pe solurile sărace
- Anionii fosfat sunt absorbiți de către plantele de rapiță din soluția solului. Din acest motiv,
- Cantitatea de fosfor absorbită de plante crește numai dacă apar noi rădăcini care să fie în contact cu solul.
- Trebuie evitată carența de fosfor care apare în stadiul de 5-6 frunze, deoarece creșterea și dezvoltarea plantelor este afectată. Fosforul influențează creșterea rădăcinilor, fotosinteza, respirația etc).
- Se absoarbe puțin fosfor din solurile slab aprovizionate dacă o mare parte din acest element este „îngropat” prin arătură la 20 cm, deoarece până în fenofaza de 5=6 frunze când poate apare carența de fosfor, pivotul plantelor de rapiță nu depășește de regulă 10 cm. Dacă încorporarea fosforului se va face după arătură, rădăcinile chiar mai puțin dezvoltate pot absorbi suficient fosfor.
- Înainte de apariția pe piață a semănătorilor care aplică îngrășăminte starter la culturile semănate în rânduri dese (cum era și rapița), teoria era „când solul pe care se cultivă rapița este aprovizionat cu fosfor mobil, se administrează prin împrăștiere uniformă pe toată suprafața, înainte de arătură (Bîlteanu 2001)”.
- Observăm mențiunea că solul este „aprovizionat” cu fosfor mobil. Probabil asta înseamnă o aprovizionare medie, care ar trebui să acopere cele 60 kg P2O5/ha exportate de o producție de 4,6 t/ha.
- Anionii fosfat sunt absorbiți de către plantele de rapiță din soluția solului. Din acest motiv,
- Dacă planul de fertilizare elaborat pe baza analizelor de sol, care în cazul fosforului pot fi făcute o dată la 5 ani, recomandă aplicarea fosforului, dar operația nu a putut făcută toamna, se recomandă, aplicarea prin împrăștiere primăvara, la reluarea vegetației.
- Pe solurile foarte bine aprovizionate cu fosfor, se recomandă ca la reluarea vegetației să se aplice fosforul sub formă de superfosfat 18% sau 25 %, care oferă în același timp sulf.
- După cum am văzut, exportul de fosfor prin semințe nu este foarte mare (60 kg P2O5/ha). Din acest motiv, pe solurile foarte bine aprovizionate cu fosfor mobil se poate face impas (nu se fertilizează cu fosfor unul sau 2 ani).