Lecția de franceză (1): fertilizarea cu fosfor a rapiței

Varia

Horia-Victor Hălmăjan, Stelian Folică

Un bun tehnolog nu neagă nimic, dar pune totul la îndoială

În România încă nu sunt suficiente date privind sporul de recoltă determinat de fertilizare la cultura rapiţei. În schimb, la cereale, grupă care a fost intens studiată, sporul de randament datorat fertilizării ajunge până la 38% (Berca 1998).

La majoritatea culturilor, planurile de fertilizare depind în prea mare măsură de informațiile obținute de marii agrochimiști în urmă cu câteva zeci de ani. Corecte atunci, depășite acum.

Hera şi Borlan (1980) au arătat că rapiţa este o cultură care reacţionează favorabil la aplicarea îngrăşămintelor fosfatice. „Experienţele de câmp demonstrează că aplicarea combinată a îngrăşămintelor cu azot şi cu fosfor duce uneori chiar la dublarea producţiei faţă de martorul neîngrăşat. Nu dispunem încă de informaţii suficiente privind efectul îngrăşămintelor fosfatice la rapiţă pe soluri diferite ca asigurare cu forme uşor solubile de fosfaţi. De aceea, până la clarificarea prin cercetare a corelaţiei dintre efectul şi necesarul de îngrăşăminte fosfatice la rapiţa pe de o parte şi conţinutul de fosfaţi uşor solubili şi reacţia solului, pe de alta, se consideră oportun a se urma recomandările generale din tehnologia acestei culturi şi anume de a aplica o doza de P2O5  cuprinsă între 60 şi 80 kg/ha.”

17 ani mai tărziu în 1997, aceeași autori recomandau doze de 55-90 kg P2O5/ha la producții de 1,5-2,5 t/ha și de 90-120 kg P2O5/ha pentru 2,5-3,5 t/ha. De menționat faptul că producția medie pe țară era de 1,4 t/ha (1977-1979) și de 1 t/ha între 1994-1996.

În 1997, tabelul sintetic cu recomandări de fertilizare (Tabelul nr. 1) era prea simplu, deoarece dozele recomandate nu sunt justificate. Doza depinde numai de producția planificată (1,5 t/ha) și de consumul specific (36 kg P2O5/t), adică:

1,5 t/ha * 36 kg P2O5/t =  54 kg P2O5/ha, sau

2,5 t/ha * 36 kg P2O5/t = 90 kg P2O5/ha.

 Tabel nr. 1. Doze recomandate de fosfor mobil în România (Borlan s.a. 1987)

Recolta scontată (t/ha) Doza P2O5 kg/ha

1,5 – 2,5 t/ha

 55 – 90 kg/ha
2,5 -3,5 t/ha
 90 – 120 kg/ha

 

Tabel nr. 2. Doze recomandate de fosfor mobil în Franța (Terres Inovia 2022)

Sol slab aprovizionat cu P mobil Sol mediu aprovizionat cu P mobil Sol foarte bine aprovizionat cu P mobil
                                                                    Producția planificată 3 t/ha
Sol fertilizat cu fosfor în ultimii doi ani 90 50 0
Fertilizare cu fosfor mai veche de 2 ani 120 70 30
              Producția planificată 3,5 t/ha
Sol fertilizat cu fosfor în ultimii doi ani 100 60 0
Fertilizare cu fosfor mai veche de 2 ani 150 80 30
                                                                         Producția planificată 4 t/ha
Sol fertilizat cu fosfor în ultimii doi ani 110 70 10
Fertilizare cu fosfor mai veche de 2 ani 160 100 40

Din tabelul nr. 2 se observă că dozele de fosfor pentru solele cu puțin fosfor mobil pentru producții de 3-3,5 t/ha sunt practic aceleași, atât în România cât și în Franța.

Spre deosebire România, în Franța, la calcularea dozei de îngrășăminte se ține seama și de conținutul de fosfor mobil al solului. De aceea, tabelul sintetic conține mai multe informații, în funcție de practicile de fertilizare cu fosfor în Hexagon. După cum se vede, variația conținutului de fosfor mobil în soluri este destul de mare, fiind nevoie de doze de la 10 kg P2O5/ha la 160 kg P2O5/ha. Din acest motiv, pot fi cazuri când conținutul de fosfor mobil în sol este atât de mare încât timp de 2 sau mai mulți ani, pe astel de sole nu s-au aplicat îngrășăminte cu fosfor. Acest lucru se datorează în parte faptului că timp de mai multe zeci de ani s-a fertilizat cu o zgură ce conține mult fosfor. Drept  urmare, conținutul de fosfor mobil în sol a crescut atât de mult încât se renunță uneori la aplicarea fosforului.

Rapița  este considerată în Franța o cultură foarte exigentă față de prezența fosforului.

În urmă cu câteva zeci de ani se accepta și varianta de fertilizare de rezervă,  fosforul să fie aplicat la plantele exigente în cantități mai mari decât necesarul pentru realizarea producției planificate, astfel încât să acopere și consumul plantei postmergătoare. De exemplu, într-o secvență de rotație rapiță/grâu, la rapiță se aplicau îngrășămintele cu fosfor pentru ambele culturi.

În momentul de față se recomandă aplicarea îngrășămintelor cu fosfor la fiecare cultură din rotație, conform nevoilor fiecăreia dintre ele, descrise pe site-ul COMIFER (www.comifer.asso.fr).

Dacă acest lucru nu este posibil, se fertilizează cu prioritate fie culturile foarte exigente față de prezența fosforului, cum ar fi rapița, sfecla pentru zahăr sau cartofii, fie solele sărace în acest element sau cele unde o parte din fosforul existent este blocat la pH mai mare de 7,5 sau mai mic de 5,5.

 Tabelul nr. 3. Doza de fosfor variază în funcţie de pH. (www.fertilizer.org)

pH între 5,5 – 7,5 60 kg P2O5/ha
pH < 5,5 140-160 kg P2O5/ha
pH>7,5 70-90 kg P2O5/ha

Lăcătușu (2006) consideră că cea mai mare cantitate de fosfor mobil se găsește în intervalul pH slab acid, de la 5,8 la 6,2.

Planul de fertilizare trebuie elaborat pe baza analizelor agrochimice (realizate o dată la 3-5 ani), a consumului specific și a producției planificate. Se recomandă utilizarea îngrășămintelor solubile.

Când solul este foarte bine aprovizionat cu fosfor mobil, nu se aplică fosfor, dar se ține seama de momentul în care a fost fertilizată parcela.

Concluzii

Ar trebui să actualizăm informațiile legate de fertilizare. Acum nu putem face corect nici cel mai simplu calcul al dozei de fosfor. Valoarea folosită pentru calcularea dozei în funcție de consumul specific este de 36 kg P2O5/t. În Franța se folosește o valoare de 25 kg P2O5/t. În cazul rapiței nu mai putem spune că noi cultivăm hibrizi adaptați condițiilor din România care au nevoie de alte proporții între elementele nutritive.

Considerăm că în România sunt prea mulți fermieri  care caută soluții să utilizeze cât mai puțin fosfor, deci în cele mai multe cazuri nu se pune problema supra-aplicării sau risipei de nutrienți. Dacă nu ținem seama de acest aspect, fermierii care vor acoperi necesarul de fosfor al rapiței vor cheltui mai mult cu P provenit din îngrășăminte complexe, scumpe, uneori cu adaos de nutrienți inutili.

Indiferent dac folosim o cantitate de 36 sau de 20 kg de P2O5/t de rapiță, este important sa înțelegem că o  mare parte din fosfor poate fi blocat  la un pH ori prea prea (acid), ori foarte foarte  (bazic).

În timp, în anumite condiții, fosforul re-devine disponibil plantelor însă nu controlăm momentul și nici cantitatea care devine disponibilă.

Plantele absorb din sol o cantitate de fosfor pe care fermierii trebuie sa o pună la loc prin aplicarea de îngrășăminte chimice sau organice, indiferent dacă fosforul utilizat de plante este cel aplicat anul acesta sau în anii trecuți.

Există soluții de eficientizare a utilizării fosforului, soluții care pot fi aplicate pentru a reduce cheltuiala sau și pentru a căpăta un control mai bun asupra costului resurselor.

În condiții de eficiență economica, fermierii trebuie sa aleagă ce strategie vor să aplice în legătură cu fosforul din solul lor:

  • ei pot sa utilizeze cat mai mult fosfor din ceea ce au deja in sol și să completeze ceea ce plantele au exportat la sau
  • pot sa facă depozite de fosfor pentru „zile negre”, aprovizionând solul cu cât mai mult fosfor posibil urmând ca, pe viitor, când fie prețul îngrășămintelor cu fosfor va fi mai mare, fie celelalte condiții ar fi îndeplinite pentru o maximizare a recoltei, sa aibă în sol ce le trebuie.

Ambele strategii sunt bune, în funcție de prețul îngrășămintelor cu fosfor, deși de obicei soluțiile care eficientizează utilizarea fosforului din sol, care ar trebui folosite când prețul îngrășămintelor este ridicat, sunt mai scumpe (dar se pot folosi cantități mai mici).

Strategia de a face depozite când prețul îngrășămintelor cu fosfor este mai mic este evidenta 😊

 

Vă rugăm să comentați următoarele soluții de eficientizare a aplicării îngrășămintelor cu fosfor la rapiță.

  1. Folosiți îngrășăminte cu fosfor solubil în apă, cum ar fi superfosfatul simplu sau concentrat.
  2. Suma fosforului solubil în apă și în citrat reprezintă fracțiunea considerată accesibilă plantelor. Un sort de îngrășăminte care este solubil în apă în proporție de 93% este la fel de ușor absorbit de către ca și cel solubil în citrat în aceeași proporție.
  3. Fosforul nu se aplică înainte de arat, pentru a nu fi poziționat prea departe de rădăcini.
  4. Îngrășămintele starter, lateral și sub rând se aplică numai când distanța între rânduri este mai mare de 40 cm. Producția nu crește, dar se poate obține o producție mai mare cu o doză mai mică. La 25 cm distanța între rânduri, fosforul se aplică prin împrăștiere. Nu există diferențe de producție la distanțe între rânduri de 12,5-38 cm.
  5. Îngrășămintele starter trebuie aplicate sub și lateral de rând. Dacă se aplică pe rândul de semințe poate apare fitotoxicitate.
  6. Pe solurile bine aprovizionate cu fosfor, îngrășămintele cu fosfor, gen superfosfat 18% sau 25%, se pot aplica primăvara prin împrăștiere. În același timp se fertilizează și cu sulf.
  7. Dacă ar fi trebuit să aplicați fosfor toamna și n-ați făcut-o, îl puteți aplica prin împrăștiere primăvara.
  8. Fosforul aplicat în a doua parte a vegetației nu are efect aspra producției
  9. Pe solurile bine aprovizionate cu fosfor mobil, în cele mai multe cazuri se poate renunța la fertilizarea cu fosfor. Atunci are dreptate @Liviu Dincă când nu aplică fosfor la rapiță?
  10. Pe solurile slab aprovizionate cu fosfor, sub 50 ppm P (metoda Olsen), unde se recomandă aplicarea prin împrăștiere, se poate reduce doza cu 30 kg P2O5/ha dacă fosforul se aplică localizat.
  11. Pe solurile unde fertilizarea cu  fosforul a fost făcută cu regularitate, iar recomandarea este să se aplice prin împrăștiere doze de 50-70 kg P2O5/ha, se pot reduce dozele dacă se aplică localizat, dar nu sub pragul de 30 kg  P2O5/ha.
  12. Seminţele de rapiţă sunt sensibile la prezenţa azotului. Din această cauză, când azotul se aplică odată cu semănatul, cantitatea maximă de azot care se distribuie pe rândurile de seminţe să nu fie mai mare de 7 kg N/ha.
  13. În ceea ce priveşte fosforul, cel mult 28 kg P2O5  /ha se pot aplica pe rând cu seminţele. Dacă este nevoie de mai mult, trebuie distribuit în benzi (www.agric.gov.ab.ca).
  14. La rapiţa cultivată pe sole lăsate în pârloagă, azotul are afect numai dacă se aplică primăvara.
  15. Fosforul se aplică sub arătura de bază. Pe solurile bine aprovizionate cu fosfor, nefertilizate în toamnă, se pot administra îngrăşămintele cu fosfor la alungirea tulpinii (CETIOM 2003). Opinii asemănătoare au şi specialiştii de la HGCA (P nutrition of winter oilseed rape – Topic Sheet No. 67, 2003, care arată că îngrăşămintele cu fosfor pot fi aplicate oricând, pentru a păstra un nivel ridicat de fosfor mobil în sol.
  16. Pe solurile cu pH> 7,5, experții francezi (CETIOM 2006) recomandă aplicarea fosforului sub formă de superfosfat.
Facebook Comments