Horia-Victor Hălmăjan, Stelian Folică
Socrate credea că oamenii inteligenți sunt aceia care învață orice de oriunde.
Asta ar putea însemna oare că fermierii inteligenți, fie că provin din ingineri (agronomi, mecanici) sau din investitori autodidacți, trebuie să apeleze la orice fel de informații, provenite de oriunde, ca să poată obține profitul dorit? De ce nu și din social media?
Pentru a învăța ceva util prin social media, ar trebui ca interlocutorii să aibă același nivel de inteligență „practică”, pentru a învăța învățând pe alții (docendo discitur).
Aceasta se întâmplă când se împărtășesc informații care confirmă sau nu subiectul discutat prin dezbaterea subiectului în interiorul comunității.
Exagerările voite (se face reclamă pozitivă sau negativă unor produse) sau nu, pot fi atractive pentru unii fermieri.
De asemenea, intențiile celor care publică conținut în social media trebuie sa fie acela de a împărtăși informație completă care să ajute.
Exagerările voite sau nu, pot fi atractive pentru unii fermieri dar este esențial ca aceștia să fie conștienți că aceste exagerări nu reprezintă nici pe departe informații care sa îi ajute pe ei să obțină producții mai bune, ci sunt doar reclamă pozitivă sau negativă pentru unele produse, metode, tehnologii sau servicii, altfel de ce ar consuma cineva, sistematic, resurse importante de timp pentru a face postările respective??
Exagerările apar atunci când din prezentarea făcută lipsesc informații sau sunt prezentate informații incorecte… Tot timpul in aceste cazuri, vom vedea o declinare de responsabilitate de genul „nu faceți așa acasă”.. (nu asta se întâmplă în majoritatea reclamelor?)
La Vișina, 100 de ha de grâu nu au fost fertilizate, iar pe 900 ha s-au aplicat numai 66 kg N/ha. Producția a fost de 7,8 t/ha în solele nefertilizate.
Liviu Dincă, creatorul acestor tehnologii, și-a dat doctoratul din cercetări despre lucrările solului și fertilizare. S-ar descalifica dacă ar renunța la fertilizare doar pentru că îngrășămintele sunt scumpe, așa cum au sugerat unii membri ai echipei sale. Au făcut probabil analizele de sol și nu au fertilizat suplimentar, considerând că nu este apă suficientă ca să folosească plusul de îngrășăminte.
Importanța fertilizării
Progresul genetic a determinat apariția unor soiuri și hibrizi foarte productivi. În aceste condiții, fertilitatea naturală a solurilor nu mai poate acoperi necesarul de nutrienți pentru producțiile din ce în ce mai mari.
Pentru a depăși acest obstacol, fertilizarea este cea mai la îndemână soluție. Iar optimizarea ei, pentru a permite fermierilor să producă hrana necesară unei populații în creștere rapidă, trebuie să se facă ținând cont de protecția mediului.
De ce s-a renunțat la Vișina la fertilizare pe 100 ha de grâu?
Producția medie pe cele 100 ha a fost de 7,8 t/ha. O tonă de semințe de grâu conține 20 kg N. Așadar, o recoltă de 7,8 t/ha a exportat, a extras din sol 7,8 t * 20 kg N/t = 156 kg N/ha. Această cantitate de azot este absorbită de plante pe parcursul perioadei de vegetație, fiind apoi îndepărtată definitiv din sol.
Pentru fiecare tonă de semințe, plantele trebuie să formeze și o tonă de paie, frunze, pleavă. Să zicem că raportul boabe/(paie + frunze +pleavă) este 1/1. Într-o tonă de paie se găsesc 5 kg N, ceea ce înseamnă că plantele absorb pe lângă cele 156 kg N/ha pentru formarea boabelor și 7,8 t/ha*5 kg N/t = 39 kg N/ha pentru formarea paielor.
Această cantitate va reveni în sol odată cu paiele dacă acestea sunt încorporate.
Fertilizarea se face după următorul principiu: Doza de îngrășăminte aplicate este diferența dintre necesarul plantei pentru realizarea recoltei scontate și aportul solului.
Așadar, în cazul nostru, necesarul de azot pentru o producție medie de 7,8 t/ha este de 156 kg N/ha pentru boabe + 39 kg N/ha pentru paie, un total de 195 kg N/ha. (valorile au fost luate din Compendiu de agrochimie, Borlan și colab. 1994).
Dacă doza de N a fost 0, adică nu s-a fertilizat, înseamnă că toată cantitatea necesară de azot a fost furnizată de sol.
Să vedem dacă acest lucru ar fi fost posibil. Trebuie să recunosc (HVH) că mă scoate din sărite stilul ăsta de comunicare al celor de la Vișina, care consideră amănuntele importante ca „secrete profesionale”.
Planta premergătoare a fost rapița, care este considerată o foarte bună premergătoare pentru grâu.
Soltner (1990) arată că pentru fiecare tonă de semințe recoltate, resturile vegetale ale plantelor de rapiţă restituie solului 35 kg N/ha, 11 kg P2O5/ha şi 90 kg K2O/ha. O parte din aceste elemente care rămân în stratul arabil sunt extrase din straturile mai profunde ale solului, acolo unde rădăcinile grâului sunt mai puţin eficiente.
După 2 ani de rapiță după rapiță, dacă s-au descompus resturile vegetale aferente unei producții de 3 t semințe/ha, putem considera că grâul nefertilizat ar fi beneficiat de cca. 100 kg N/ha ( 3 tone semințe/ha * 35 kg N/t semințe).
Din solul de la Vișina care este, după cum am înțeles destul de fertil, plantele de grâu ar fi putut folosi 50 kg N/ha din azotul mineralizat din humus pe parcursul vegetației.
Azotul rezidual (azotul mineral rămas după recoltarea rapiței), care ar fi trebuit măsurat la sfârșitul iernii, înainte de fertilizarea grâului, pe adâncimea de 0-100 cm, ar fi putut asigura restul de azot necesar obținerii celor 7,8 t/ha. (100 kg N/ha din resturi vegetale + 50 kg N/ha din mineralizarea humusului + 50 kg N/ha din azot rezidual = 200 kg N/ha aportul solului, pentru un necesar de 195 kg N/ha)
Concluzii
La Vișina se exagerează la mai multe aspecte tehnologice. De exemplu, tehnologia samulastrei (utilizarea semințelor de rapiță salvate din recolta hibrizilor anului respectiv), renunțarea la fertilizarea cu fosfor la rapiță, densitatea prea mare la semănat (70 b.g./mp), nu credem că ar trebui aplicate.
Altele însă, sunt doar exagerări semantice. Porumbul semănat la 23 februarie este de fapt semănat când încălzirea precoce a vremii a permis semănatul „la timp” a porumbului.
Mai este și utilizarea abuzivă a cuvântului „obișnuit”. Nu mi se pare corect să se denatureze sensul cuvântului obișnuit. Ar putea fi folosit, doar dacă s-ar folosi în expresii de genul „obișnuit la Vișina.”
De asemenea, credem că mesajul potrivit pentru realizare producției de 7,8 t/ha pe 100 ha fără fertilizare, ar fi ceva de genul cantitățile mari de nutrienți din sol au permis realizarea unei producții mari de grâu, fără fertilizare suplimentară.
însă acest lucru ar fi fost la îndemâna oricărui agronom pregătit care vrea să își facă treaba cu seriozitate și nu ar mai fi fost nimic „obișnuit de fantastic la Vișina” și nu ar fi pus reflectoarele pe consultantul care face posibilă o recoltă de 7,8 t de grâu la ha fără aplicarea de îngrășăminte.
@Stelian Folică: Recomandare folosiți surse științifice în studiul tehnologiilor si luați mesajele din social media ca ceea ce sunt: reclame. Dacă aveți nevoie de un consultant foarte bun, apelați cu încredere la @Liviu Dincă sau la alți consultanți care își dovedesc valoarea în piață, dar luați cu o doza mare de rezervă orice promisiune explicită sau subânțeleasă că ar fi posibilă o agricultură performantă care să nu țină cont de ceea „ce scrie la carte”.