Și locul 2 este un loc fruntaș
Horia-Victor Hălmăjan
Ionuț Olteanu a făcut un clasament al șefilor de fermă din societatea sa, care au realizat cele mai mari producții la grâu și orz, peste 8 t/ha, lăsând să se înțeleagă faptul că „învinșii” au primit mai puțini talanți (soluri cu fertilitate mai mică, cum ar fi pH 5,4 și humus 2,5%), cu ajutorul cărora să-și pună în valoare profesionalismul. Iar câștigătorilor le-a atras atenția că deși producțiile sunt de locul 1, de abia -abia și-au acoperit cheltuielile din cauza prețurilor ridicate ale inputurilor.
Printr-o postare pe FB. ce a atras atenția sutelor săi de urmăritori, considera că o fermă pe care a vizitat-o de curând, superdotată cu „gipiesuri” și multă materie cenușie, este un model de urmat pentru practicile durabile.
Probabil a fost neplăcut impresionat de atitudinea bizară a gazdelor, care testează prea multe elemente tehnologice odată, sperând ca timpul să le dea cândva dreptate, a luat atitudine împotriva ideii că străinii nu ne pot învăța agricultură în țara noastră.
Și ca să nu se supere nimeni, a găsit o soluție discretă pentru a dezaproba astfel de concepții. L-a „etichetat” într-o postare pe FB pe Hans Poulsen (mentorul unui fermier din Ciochina, prieten cu Ionuț Olteanu), unul din străinii pus pe învățat români, un specialist danez de la Agrococora, care lucrează de peste 7 ani în sistemul no till, a cărui rezultate sunt excepționale și vor convinge pe mulți fermieri să-i urmeze exemplul”. Care va să zică, pentru fermierii din zonele secetoase, no till este pe primul loc, iar mult așteptata recoltare divizată a grâului și rapiței este pe locul 2.
Personal îi mulțumesc lui Ionuț Olteanu că a mai spălat obrazul nostru de rușinea unei astfel de afirmații.