Horia-Victor Hălmăjan Stelian Folică
Am putea spune că a fost o vreme când cei care consultau cărțile de specialitate, aveau o anumită siguranță că vor putea performa în producție. De aici și expresia ce desemna mulțumirea pentru lucrul bine făcut, „ca la carte”.
O variantă „modernă” a tehnologiilor ca la carte o constituie buletinele informative de la universități , institute de cercetare, servicii de extensie etc.
Se pare că mulți fermieri sunt destul de intrigați de efectul acidifiant al îngrășămintelor cu azot asupra reacției solului, și în final asupra producției, mai ales că aplicarea amendamentelor calcaroase a scăzut dramatic după 1990, iar dozele de îngrășăminte cu azot au crescut este adevărat, dar destul de domol.
Combinând cele două surse de cunoaștere, cărțile și internetul, am aflat câteva informații interesante, care ar trebui completate cu opiniile dumneavoastră. Vă rugăm să ni le trimiteți.
Când se aplică amendamentele în funcție de valoarea pH?
- Madjar și Davidescu (2000), consideră că la pH determinat în suspensie apoasă
- la pH < 5,5 nevoia de amendamente este mare;
- la pH 5,6-6,2 nevoia de amendamente este mijlocie
- la pH >6,3 nu este necesar să se facă, corectarea reacţiei acide.
- Finck, A, Institut f. Pflanzenernaehrung u. Bodenkunde, University Kiel, Germany:
- Valorile sub pH 4,5-5,0 pot fi foarte dăunătoare plantelor, deoarece unii nutrienți, cum ar fi fosforul și Mg pot fi blocați și apar carențe, iar alții devin toxici (Al, Fe, Mn).
- Aplicarea amendamentelor calcaroase trebuie să crească valoarea pH peste 5,5.
- În intervalul de 5,5-6,5 se pot obține producții medii (să ținem seama însă că în Germania, producțiile medii sunt destul de mari).
- Pentru producțiile mari, valorile optime pentru pH se calculează pentru diferite tipuri de sol și rotații.
- În 1980, C. Hera și Z. Borlan, au publicat „Ghid pentru alcătuirea planurilor de fertilizare.”
- La grâul cultivat pe un sol cu pH mai mic de 5,8 dintre sorturile de îngrășăminte cu azot se recomandau și nitrocalcar, uree, azotat de amoniu, DAP.
- La pH între 5,8 și 6,2 se poate aplica și sulfatul de amoniu.
- În 1993, Tisdale și colaboratorii de la Institutul sulfului, Institutul fosforului și potasiului și Universitatea de Stat din Kansas, au determinat aciditatea reziduală a solului, în urma aplicării mai multor tipuri de îngrășăminte prin raportul kg CaCO3/kg N.
- Ureea (3,6 – 0 – 1,8), azotat de amoniu (3,6 – 0 – 1,8), sulfat de amoniu (7,2 – 3,6 – 5,4), MAP (7,2 –3,6 – 5,4), DAP (5,4 ––1,8 – 3,6).
- Prima cifră este valoarea maximă, a doua este cea minimă, iar media, cea de a treia cifră, reprezintă valoarea oficială.
Interpretarea rezultatelor
- pH-ul solului nu ar trebui să scadă sub 5,5, pentru a nu activa aciditatea potențială (ioni de hidrogen și de aluminiu)
- În zonele cu precipitații bogate, care determină acidificarea naturală a solului prin levigarea nitraților, iar fermele performante folosesc doze mari de îngrășăminte, amendamentele (CaO) se aplică o dată la 4-5 ani, pentru menținerea valorii pH-ului.
- În zonele cu mai puține precipitații, amendamentele se aplică mai rar sau mai puține, deoarece atât levigarea nitraților cât și dozele de azot sunt mai mici.
- Ureea și azotatul de amoniu pot fi folosite/folosiți și pe soluri acide, deoarece așa cum se vede din informațiile prezentate de Tisdale și colab. sunt cazuri în care îngrășămintele cu azot nu au efect acidifiant.