Horia-Victor Hălmăjan, Stelian Folică
Optimizarea bunelor practici agricole se poate face nu numai prin tehnologii inovative, așa cum cred cei care finanțează cercetarea agricolă din România.
Mai degrabă ar trebui să validăm prin testări și experiențe efectuate în câmp și în condiții de producție pe cele mai utile și mai la îndemână informații.
Nu ar trebui să ne temem să adaptăm informații sau tehnologii din țară și străinătate la condițiile socioeconomice din diferite zone din România.
Cât de utile pot fi informațiile de „prin alte țări de ploaie pline” (peste 1000 mm precipitații în Cordonul porumbului) pentru fermele din Bărăgan? Am putea adopta/adapta o formă de prezentare mai convingătoare a informațiilor, așa cum se vede în tabelul de mai jos.
Iată câteva informații care ar trebui optimizate:
Informații despre pH
Pasul 1. De ce trebuie să cunoaștem valoarea pH ?
Cea mai valoroasă informație despre fertilitatea solului pe care o pot obține fermierii ușor și ieftin (cu un simplu pHmetru), este valoarea pH. Aceasta caracterizează reacția soluției solului (aciditatea sau alcalinitatea ei), pH-ul fiind unul din factorii principali care controlează disponibilitatea nutrienților, procesele microbiene și creșterea plantelor.
Folosind datele din literatura de specialitate, din punctul de vedere al unor extensioniști, putem afirma că pentru a obține producții medii, pH-ul solului trebuie să fie cuprins între 5,5 și 6,5, pe când producțiile mari se obțin la valori între 6,5 și 7(7,5). La valori mai mici de 5,5 ale pH-ului se pot manifesta carențe de P și Mg și toxicitate produsă de ionii de Al, Fe și Mn.
Bogdan Costea (Carmeuse Europe) afirmă „reacția solului trebuie să ajungă la pH-ul ideal de 6,8-7,2, pentru ca acolo și doar acolo, sunt disponibile toate elementele nutritive în forma asimilabilă, există viață microbiana și raportul optim fungi / bacterii, acolo se află coeficientul maxim de mineralizare a humusului, fauna din sol este în optim, stabilitatea agregatelor de sol și capilaritate maxima, porozitate ideala, iar principala caracteristica a solului, fertilitatea sa, este maximă”.
Ținând cont de faptul că foarte puțini fermieri măsoară pH-ul, se pare că nu știm că valoarea cestuia este un indicator foarte util al favorabilității solului pentru culturi.
Iată un exemplu dintr-un tratat de specialitate: „pe solurile prea acide sau prea alcaline, plantele de grâu se dezvoltă slab și dau producții micii. Cel mai potrivit pH se încadrează, după Minkevici (1965), în limitele 6-7,5” la grâu, iar la porumb, alți autori menționează intervalul 6-7 .
Americanii se pare că sunt ușor de altă părere, după cum reiese din tabelul de mai jos.
| Cultura |
pH-ul solului |
||||
| 4,7 | 5 | 5,7 | 6,8 | 7,5 | |
|
Procente din producția relativă (%) |
|||||
| Grâu | 68 | 78 | 89 | 100 | 99 |
| Porumb | 34 | 73 | 89 | 100 | 99 |
| Orz | 0 | 23 | 80 | 95 | 100 |
| Ovăz | 77 | 93 | 99 | 98 | 100 |
Analizând datele din tabelul alăturat, publicate de USDA (Departamentul/„Ministerul” Agriculturii din Statele Unite), în funcție de valoarea pH, se poate observa că orzul și porumbul nu pot fi cultivate pe soluri cu pH de 4,7, deoarece producția ar fi prea mică, 0 la orz și 34% din cea de porumb.
Pe de altă parte, intervalul de pH între 6,8 și 7,5 pare să fie (foarte) favorabil multor plante.
Deși ar fi destul de simplu ca asociațiile profesionale sau firmele care organizează câmpuri de testare sau vitrine cu soiuri și hibrizi, să facă și câteva analize de sol, acest lucru nu ar fi suficient, deoarece este nevoie și de rezultate obținute pe terenurile mai puțin fertile, unde nu se amplasează vitrinele.
Pasul 2. Cum poate modifica aplicarea îngrășămintelor valoarea pH?
Modificarea reacției solului exprimată prin pH , poate fi „gestionată” prin practici agricole adecvate care includ după caz, fertilizarea corectă cu îngrășăminte sau amendamente, creșterea conținutul de materie organică din sol.
O parte dintre îngrășămintele cu N, P și S pot influența valoarea pH-ului.
Pe coasta de est a Statelor Unite, în regiunea New England, prin aplicarea sulfului elementar (90-99%) în doze de la 100 kg S/ha (pe soluri nisipoase) – 500 kg S/ha se poate reduce pH cu 0,5 unități.
În ceea ce privește scăderea pH la aplicarea îngrășămintelor cu azot, experiențele din Oregon, Statele Unite au arătat că pentru fiecare 112 kg de azot amoniacal aplicat anual, valoarea pH scade cu 0,1 unități/an. Unii specialiști consideră că azotul amidic (provenit din uree) poate fi considerat tot N amoniacal,
Îngrășămintele cu azot nu pot influența în mod durabil reacția solurilor care au pH mai mare de 8,25 (Hera și Borlan 1984).
Forma de azot din îngrășăminte poate avea un efect diferit asupra acidității solului. Ordinea descrescătoare întruna din variante este aceasta : sulfat de amoniu> clorură de amoniu> azotat de amoniu> amoniac anhidru > uree. Într-un număr viitor vom vedea de ce nitrocalcarul poate mări pH, îl poate reduce sau îl lasă neschimbat.
Îngrășămintele acidifică numai dacă are loc nitrificarea, altfel nu (Hera și Borlan 1984)
După ce au urmărit timp de 20 de ani evoluția proprietăților solului după fertilizarea cu azot din diferite sorturi de îngrășăminte, nu au observat diferențe semnificative de pH între utilizarea sulfatului de amoniu, azotatul de amoniu, ureei și UAN. (Dursman et al. 1991- Soil Science Society of America Journal).
În Montana, Statele Unite, într-o experiență complexă de lungă durată, după 30 de ani, aplicarea continuă a îngrășămintelor cu azot a redus pH-ul solului la adâncimea de 0–7,5 cm de la 6,30 la 5,73.
Va urma