Schimbați textul și-ńțelesul!

 

Horia-Victor Hălmăjan, Stelian Folică

Acest text este un apel către autorii viitoarei ediții a Codului de bune practici agricole (CBPA), care ar trebui restructurat sau reformulat pe ici pe colo prin unele părți esențiale. Iată și de ce.

Informațiile fără acoperire sunt propuse pentru reformulare.

Textul de mai jos este o mostră de „demagogie științifică”.

„Prin studiul agrochimic se fundamentează folosirea îngrășămintelor și amendamentelor care să asigure obținerea unor producții agricole mari și de calitate superioară, în condiții de eficiență economică maximă, de sporire treptată sau menținere la nivel ridicat a fertilității solului și de prevenire a poluării solului și a apelor freatice”.

Cu rezultatele studiului agrochimic dat ca exemplu în CBPA în anexa XI este imposibil ca cineva să fundamenteze  folosirea îngrășămintelor,  sau să se obțină producții agricole mari și de calitate superioară, în condiții de eficiență economică maximă”.

Iată și de ce.

Cea mai importantă realizare a studiului agrochimic este calcularea DOE (doza optimă economic) pentru azot, fosfor și potasiu. Folosirea DOE duce la maximizarea eficienței economice dar nu neapărat la producții (suficient de) mari pentru a putea acoperi și alte costuri, nu numai cele cu fertilizarea

Întrebare: Se pot obține producții agricole mari în condiții de eficiență economică maximă

dacă se folosesc DOE?

Răspuns: Ca regulă generală în India, cca. două treimi din doza necesară pentru obținerea producției maxime este considerată cea mai profitabilă doză.

Răspuns: În România la calculul DOE se folosește raportul dintre prețul recoltei/kg și costul unui kg de N s.a. În momentul fertilizări se cunoaște numai prețul îngrășământului. Deci DOE nu se prea poate calcula în actualele condiții de volatilitate a pieței produselor agricole.

Informații propuse pentru restructurare

1. Ce fertilizăm, solul sau planta?

Este important să se clarifice acest aspect, deoarece sunt obiective diferite, alese  în funcție de strategia de fertilizare aleasă pentru întocmirea planului de fertilizare.

Din alte materiale editate de către ICPA, putem afla că pentru a stabili corect necesarul de macro-sau microelemente al solurilor, trebuie evaluat (determinat) conținutul de nutrienţi din sol. Această operaţiune se face în cadrul activităţii de cartare agrochimică, care este prima parte a unui   studiu agrochimic.

Cartarea agrochimică poate fi făcută pentru a caracteriza solul sau pentru a urmări evoluția lui în diferite contexte tehnologice. În acest caz se fertilizează solul. Un exemplu clar este atunci când un sol cu conținut scăzut de fosfor, să zicem 10 ppm P, este fertilizat cu o cantitate mai mare de P2O5 decât cea necesară pentru obținerea producției scontate.

Acest lucru este posibil, numai dacă pH-ul solului are valori între 5,8 și 6,8 (7), pentru ca fosforul să nu fie retrogradat în forme neacesibile plantelor.

Dar când prin cartare se măsoară cantitățile din totalul nutrienților existenți sol care sunt accesibili plantelor, atunci se fertilizează plantele.

Astfel, unii fermieri s-au trezit cu recomandări de fertilizare de 250 kg P2O5/ha pentru o producție scontată de porumb de 10 t/ha, la care exportul de fosfor prin recoltă (cantitatea de fosfor conținută în boabele de porumb), este de 50 kg P2O5/ha.

În schimb, altor fermieri  li s-a recomandat să nu aplice fosfor pentru producții asemănătoare.  Acest lucru a fost posibil deoarece concentrația de fosfor din stratul arabil este de 50 ppm P, ceea ce corespunde unei cantități de fosfor asimilabil de 180 kgP/ha, adică  412 kg P2O5/ha.

2. Trebuie evaluat sau determinat necesarul de azot din sol?

În „vocabularul” ICPA, termenii respectivi sunt considerați adesea ca sinonimi, deși am putea spune că evaluat aduce cu calculat, iar determinat  însemnă mai degrabă măsurat. Dar folosind ambii termeni s-a ajuns ca azotul să fie calculat, iar ceilalți nutrienți să fie măsurați.

Dacă se dorește determinarea cu precizie a cantității de azot din sol, acesta trebuie măsurat, deoarece este cel mai mobil dintre nutrienți. Dar nu numai atât, trebuie măsurat și la adâncimi mai mari, între 0 și 60-90-120 cm. Analiza solului pentru azot este  dificil de realizat, cu atât mai mult la adâncimi mari. Aceasta este probabil cauza, că în loc să utilizăm metode rapide, moderne de analiză a solului pentru nutrienți, calculăm azotul în mod indirect, pentru a face față cu volumul de analize.

Pentru ceilalți nutrienți, considerați „imobili”, probele de sol se iau de pe adâncimea 0-30 cm.

3. Ce este Indicele de azot (IN)?

Din CBPA aflăm că IN reprezintă asigurarea potențială  a solurilor cu azot. Cum ar veni, cantitatea de azot din sol, care provine din mineralizarea humusului. Prin IN se evaluează/determină/calculează o dată la 4-5 ani, azotul, dar acesta nu se măsoară niciodată.

Este un instrument util, dar nu în orice situație. Și iată și un argument forte.

În 1989, Vintilă, Borlan și colab. la 3 ani după ce a fost elaborată metodologia de calculare a DOE în 1986, au propus  „Metodologia de stabilire a dozei de azot care se aplică primăvara în funcție de rezerva de azot mineral din profilul solului”.

Asta înseamnă că se recunoaște faptul că la calcularea dozei de azot trebuie să se țină seama și de azotul măsurat pe adâncimea de 90 cm în cazul grâului, nu numai de azotul potențial asimilabil din primii 20 cm ai stratului arabil.

Această propunere era susținută de câteva rezultate experimentale obținute pe două tipuri de sol, cernoziom și brun roșcat în județul Timiș.

Pe un cernoziom cu IN de 2,5 și o producție planificată de 8000 kg/ha de grâu, pentru care s-a calculat DOE de 162 kg N/ha, s-au găsit pe adâncimea de la 0 la 90 cm, 135 kg N/ha, din care plantele pot absorbi numai 108 kg N/ha, cantitate care reprezintă Nmineral eficient.

Așadar, față de DOE calculată de 162 kg N/ha, s-au folosit numai 54 kg N/ha (162 kg N/ha – 108 kg N/ha).

Din concluziile autorilor (Vintilă, Borlan și colab.1989de) :

  1. Corectarea dozelor de azot (exprimate prin DOE), în funcție de azotul mineral aflat pe profilul solului poate reduce până la dispariție riscul de poluare a solului, a plantelor și a apelor de suprafață cu nitrați.” (deoarece de poluare „este răspunzător” azotul aflat „,incognito” pe profilul solului, doar evaluat prin IN, dar niciodată măsurat)
  2. Azotul mineral de pe profilul de sol, aflat la adâncimi de până la 90 cm poate fi folosit de plantele de grâu la fel de eficient ca și cel aplicat la suprafață.
  3. Deoarece azotul de la adâncime este absorbit mai târziu, poate avea un efect pozitiv asupra conținutului de proteină din grâu.
  4. Se raționalizează folosirea cantității de îngrășăminte cu azot existente.
  5. Se previn în mod eficace dereglările de nutriție cauzate de insuficiența și excesul azotului mineral în sol și plantă.
  6. Se îmbogățește calitatea produselor agricole prin reducerea conținutului de azot mineral 

Concluziile noastre:

În  postările viitoare vom analiza:

  1. De ce nu sunt utile multe planuri de fertilizare realizate în cadrul studiului agrochimic?
  2. De ce trebuie favorizate centrele OSPA în realizarea studiului agrochimic?
  3. De ce nu trebuie să aibă OSPA monopolul realizării studiului agrochimic?
  4. Sugestiile dv, la întrebările postate pe pagina Profitul agricol.

 

Facebook Comments