Cele mai bune îngrășăminte, sunt cele mai ieftine?

Adevărat sau fals despre fertilizarea la culturile de câmp

Ureea este cel mai ieftin îngrășământ raportat la kg de N s.a., având cel mai mare conținut de N, 46% din produsul comercial.

Sunt păreri care susțin că toate îngrășămintele sunt la fel de bune: începând cu anul 1962, s-a studiat efectul diferitelor tipuri de îngrăşăminte cu azot, îngrăşăminte complexe, îngrăşăminte organo-minerale şi cu eliberare lentă de azot, asupra producției de grâu, porumb, floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr, rezultatele demonstrând că nu se realizează diferențe de producție între sortimente, la echivalență de substanță activă (Coculescu şi colab., 1968; Hera şi colab., 1968).

Din aceeași lucrare (Burlacu și colab. 2007 – Rezultate ale cercetărilor în domeniul folosirii raţionale a îngrăşămintelor. Analele INCDA Fundulea), aflăm că „între cele două forme de îngrășământ (uree și azotatul de amoniu diferențierea cea mai pregnantă s-a obținut la aplicarea întregii cantități de azot (120 kg N/ha) toamna, şi anume: un plus de 590 kg/ha în favoarea ureei”.

O idee asemănătoare am găsit și la cercetătorii americani (Tisdale et ali, 1993). „Dacă se compară doar azotul, nu există diferențe de producție între îngrășămintele cu azot nitric, amoniacal și amidic (uree)”. În ceea ce privește aplicarea azotului toamna, americanii spun că rezultatele sunt mai bune când granulele de uree sunt mari.

Merită atunci să plătiți mai mult pe alte sorturi de îngrășăminte?

O întrebare din adâncul profilului de sol:  de ce nu intră în calculul dozei de azot la culturile de câmp, azotul aflat pe profilul solului?

Rezultatele obținute în experiențele cu azot marcat efectuate la Fundulea au arătat că din cantitatea de 120 kg N/ha, administrată, 16 kg N/ha s-au găsit la adâncimea de 80 cm, iar din cele 240 kg N/ha administrate, 28 kg N/ha s-au găsit la 110 cm adâncime. Cantitatea de azot levigat descrește cu adâncimea pe profil, azotul provenit din îngrăşământ putând fi găsit chiar la o adâncime mai mare de 200 cm.

O parte din azotul levigat în sol a fost recuperată de porumbul semănat imediat după recoltarea grâului (H e r a, 1994). Burlacu și colab. 2007.

Singura metodă de calcul a dozei de azot permisă în țară, nu prevede măsurarea zecilor de kilograme risipite pe profilul solului până la 2 m, ci se mulțumește cu estimarea cantității de azot mineralizat din carbonul măsurat pe adâncimea de 0-20(30) cm. Așa că, dacă tot se pierd zeci de kg N/ha, măcar să se piardă din cel mai ieftin, să nu fie paguba prea mare. Folosiți doar îngrășăminte ieftine!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Facebook Comments