Horia-Victor Hălmăjan, Stelian Folică
Se poate reduce doza de azot la porumb, fără ca producția să fie afectată în mod semnificativ?
Foarte curând vom fi obligați /interesați să reducem doza de îngrășăminte cu N, fără a afecta semnificativ producția și profitul fermierilor, pentru a răspunde cerințelor Pactului verde european. Această inițiativă europeană ne-a surprind nepregătiți din punct de vedere tehnologic. Fertilizăm cu cele mai mici doze e azot din Uniunea Europeană, dar o facem atât de neglijent încât reușim să poluăm apele cu nitrați, chiar și atunci când avem minimum de șanse.
Lucrurile par destul de simple, pentru că este nevoie numai de schimbarea unor date tehnice în Codul de bune practici agricole.
Pierderile de azot care conduc la poluarea cu nitrați a apelor freatice au loc și atunci când dozele aplicate sunt prea mari.
Înainte de a reduce efectiv doza de azot utilizată de către plante, va trebui să eliminăm pierderile de azot ce sunt determinate de diferite tipuri de greșeli tehnologice, care au devenit, culmea, oarecum obligatorii, practicile poluante fiind recomandate prin Codul de bune practici agricole (CBPA).
Dozele stabilite pe baza necesarului de azot pentru formarea unei recolte scontate sunt prea mari, iar acest surplus reprezintă de fapt pierderi.
Necesarul de azot se obține înmulțind producția planificată cu Consumul specific de azot (CSN).
CSN (azotul extras din sol pentru obținerea unei tone de semințe de porumb), propus de CBPA are o valoare unică și foarte mare, de 27,5 kg N/tona de semințe. Această valoare a Cs este mare, deoarece raportul boabe/tulpini este de 1:1,6. În condiții normale, acest raport este de obicei 1:1, și este cunoscut ca Indice de Recoltă. În condiții extreme în ceea ce privește vremea (exces de apă sau secetă), raportul este în favoarea biomasei epigee.
Variația Cs este foarte mare, de la 18 la 28 kg N/tonă ( Pîrșan, 2011). Cs variază în funcție de producție. În Franța, la producții de peste 10 t/ha, valoarea Cs este de 20-22 kg N/tonă.
După Borlan și colab. 1994, o tonă de „semințe” de porumb conține 16 kg N, iar o tonă de „resturi vegetale” conține 7 kg N, Cs fiind în acest caz de 23 kg N/tonă (16 + 7 ).
În acest caz, pentru fiecare tonă de porumb din recolta planificată, fermierilor români li se recomandă în Codul de bune practici să aplice 4,5 kg N/ha în plus față de necesar (27,5 kg N/tonă, față de 23 kg N/tonă).
O concluzie foarte optimistă: sincronizarea informațiilor scrise de aceiași autori (Borlan și colab.) în CBPA și Compendiul de agrochimie, esteușor de acceptat de către toată lumea.
Analizele agrochimice sunt incomplete în privința azotului.
Rolul analizelor agrochimice este acela de a măsura cantitatea exactă de nutrienți din sol pentru a stabili doza de îngrășăminte care trebuie aplicată, pentru ca aceasta, împreună cu nutrienții din sol să asigure necesarul de elemente pentru obținerea producției planificate.
Metoda de determinare a dozelor de NPK impusă prin Codul de bune practici agricole, nu ține seama de azotul mineral din sol aflat pe adâncimea 0-90 cm. O parte din acest azot de adâncime este utilizat de către plante, dacă se reduce doza de azot aplicată la suprafață, pentru a stimula creșterea în adâncime a rădăcinilor, atrase de hidro-chimiotropismul al nitraților în curs de levigare.
Concluzie semioptimistă. „Corectare a dozelor de azot în funcție de azotul mineral aflat pe profilul solului poate reduce până la dispariție riscul de poluare a solului, a plantelor și a apelor de suprafață cu nitrați”. Acesta este cerința autorilor ( Borlan și coab.1982), metodei propuse pentru efectuarea analizelor agrochimice în Codul de bune practici agricole menționată în 1989 și 1994.
Este evident că numai prin sincronizarea informațiilor despre metodele de determinare a dozelor de azot poate duce la reducea pierderilor de nitrați.
Există azot în stratul de sol colonizat de rădăcinile plantelor de … porumb, că de nu ar exisa, nu s-ar polua .. apele cu nitrați.
Azotul din sol se determină în ianuarie pentru culturile de toamnă și în martie pentru cele de primăvară.
Concluzie pesimistă. Situația este cam încurcată. Analizele de azot mineral nu pot fi făcute numai de laboratoarele acreditate, pentru că sunt prea puține și volumul de muncă este prea mare. În plus, după cum am arătat mai sus, metodologia de calcul a azotului trebuie optimizată.
Sunt și companii care oferă servicii de elaborare a planurilor de fertilizare. Problema este că unele dintre metodele folosite pentru extragerea elementelor chimice nu sunt calibrate. De exemplu, soluția care extrage fosforul din sol nu a fost testată suficient pentru a vedea dacă rezultatele obținute sunt corecte pe toate tipurile de sol testate.
Lucrările solului
Unul din obiectivele importante ale lucrărilor solului este acela de a reface permeabilitatea solurilor afectate de compactare. Aceste lucrări (scarificare, arături adânci), pot favoriza levigarea azotului din sol.
Concluzie optimistă: mobilizarea solului în adâncime trebuie făcută numai dacă este necesară, eventual după ce faceți determinări cu penetrometrul.