Horia-Victor Hălmăjan, Stelian Folică
Deoarece competențele tehnice ale fermierilor sunt foarte variate, claritatea și exactitatea recomandărilor făcute de consultanți sau de distribuitori sunt foarte importante. Vom reformula recomandările care nu sunt suficient de exacte.
Întrebarea de astăzi: ar putea un fermier să reducă doza calculată de îngrășăminte chimice cu azot folosind în schimb un preparat bacterian bazat pe bacteria Azotobacter chroococcum?
Informații despre produs
Azotobacter chroococcum este o specie de bacterii diazotrofă (fixatoare de azot), care poate trăi atât liberă în sol, cât și în rizosferă, fiind una din rizobacteriile ce favorizează creșterea plantelor.
Ca bacterie nesimbiotică (liberă) poate fixa până la 20 kg N/ha/an, într-un mediu fără (mult) azot mineral.
Bacteriile fixatoare de azot folosesc enzima nitrogenaza pentru catalizarea procesului de conversie a azotului atmosferic (N2) în amoniac (NH3).
Pentru aceasta au nevoie de energie pe care trebuie să o ia din hidrații de carbon. Bacteriile simbiotice (Rhizobium cu leguminoase) și cele asociative (Azospirillum cu mai multe specii de graminee), primesc glucidele de la plantele gazdă, pe când Azotobacter trebuie să le ia din materia organică secretată de alte organisme sau aflată în descompunere. Mediul ideal pentru fixarea azotului atmosferic pe cale nesimbiotică, cu mult carbon și puțin azot, ar putea fi în sistemul no till la grâu, cu paiele care rămân pe sol și cu puțin azot (pentru că mineralizarea din materia organică este mică în lipsa arăturii).
Dacă solul este sărac, fixarea azotului atmosferic nu se poate face, deoarece nu există suficient carbon organic.
Dacă solul este bogat în carbon, (humus) ar putea avea și mult azot mineral, care de asemenea blochează fixarea. Dacă fermierul ar dori să utilizeze Azotobacter pentru o cultură intensivă, să zicem o producție de 8 t/ha, când doza de azot este de 240 kg N/ha (8 t/ha*30 kg N/t), la astfel de cantități de azot mineral prezent în sol, fixarea azotului este inhibată.
Cercetările din ultimul timp au arătat că dacă se inoculează un consorțiu de microorganisme cu efect biostimulator, se poate fixa o cantitate mai mare de azot.
O parte din populația de Azotobacter chroococcum din sol, trăiește în rizosferă. Datorită faptului că favorizează creșterea plantelor prin mărirea disponibilității nutrienților primari în rizosferă, specia este inclusă și în categoriile biostimulator și rizobacterii ce favorizează creșterea plantelor.
Cum se face acest lucru? Azotobacter nu este o bacterie foarte competitivă pentru obținerea hranei în rizosferă. Deci nu va fi nici mult azot fixat. Mai mult chiar, acest azot va fi folosit pentru sinteza proteinelor celulare. După moartea bacteriilor, proteinele se descompun, azotul din ele fiind folosit în rizosferă, inclusiv de către plantele de cultură.
Odată cu descompunerea materiei organice la care participă și Azotobacter pentru a avea acces la surse de energie pentru fixarea azotului, se eliberează cantități mici de N, P, S, Ca etc. care pot fi folosite de către plante.
Azotobacter mai participă la cumularea în sol a unor vitamine, aminoacizi, fitohormoni (auxine, gibereline, citokinine) cu efect asupra creșterii plantelor.
Concluzii
La nivel de laborator și câmpuri experimentale, biopreparatele pot reduce o parte din îngrășămintele cu N. Cu informații corecte, s-ar putea și în loturi comerciale
Lucrurile sunt mai complexe decât pot fi repede comunicate în broșurile de prezentare ale unor produse. Este foarte posibil, ca la aplicarea unui produs, efectul valoros pentru cultură să fie altul, nu cel promovat de broșura de prezentare; dar informații corecte și complete pot fi găsite în lucrări și studii științifice.