Fermierii care vor să trăiască aventuros, pot încerca să-și facă planul de fertilizare pentru azot la porumb, apelând la un studiu agrochimic, prin care să afle cantitatea de azot mineral din sol și doza de îngrășăminte chimice pe care trebuie să o aplice pentru a completa necesarul de azot pentru producția așteptată. Teoretic, studiul ar fi trebuit să fie făcut numai după modelul recomandat în Codul de bune practici agricole (CBPA), ediția 2021.
Și asta nu este bine. Nu este normal să fie aprobată o singură metodologie, și aia veche din 1982/1986.
Unul din punctele „tare slabe” ale metodologiei acestui tip de studiu, este analiza azotului mineral din sol. În CBPA se precizează că „în cazuri speciale și la cererea fermierului se poate determina conținutul momentan de azot mineral ”. Adică, cu metodologia din anii 80, se determină ceva mai greu azotul mineral din sol.
Din acest motiv, unii fermieri apelează la firme care lucrează, deși nu ar avea dreptul, după altă metodologie, pe care, în mod obligatoriu ar trebui să o cunoască bine.
Prin studiul agrochimic ar trebui să se „fundamenteze folosirea îngrășămintelor în condiții de eficiență economică maximă, și de prevenire a poluării solului și a apelor freatice”. Reușesc ele oare să-și îndeplinească obiectivul?
Un fermier din inima Bărăganului, a comandat un plan de fertilizare pentru a obține o recoltă de porumb de 14,5 t/ha, unei firme cu referințe bune. Să vedem ce a obținut.
Într-o versiune străveche a actualului CBPA, ediția 2005, se precizează că „fertilizarea cu azot primăvara să fie precedată obligatoriu de analize privind rezerva de nitraţi din sol pentru a se administra cantitatea strict necesară pentru completarea conținutului de azot specific tipului de cultură practicat”.
Prima condiție a fost îndeplinită de firma în cauză: analizele au fost făcute în luna octombrie, perioadă care precede de bună seama fertilizarea din primăvară.
Din păcate nu știm ce cantitate de azot a rezultat din mineralizarea materiei organice din sol din luna octombrie când a fost efectuată analiza solului, până în aprilie când semănăm porumbul. Sunt aproape 6 luni, dar mineralizarea materiei organice (a cărei conținut nu a fost determinat), nu a fost probabil prea mare, din cauza temperaturii mai mici
Dacă admitem că în luna octombrie, cantitatea medie de azot mineral a fost de 37 mg/kg, așa cum apare în raportul firmei care a făcut analizele, atunci în stratul de sol arabil cu o grosime de 30 cm și densitatea aparentă de 1,2 g/cmc, se găseau 133 kg N/ha, cu o variație între 93 și 172 kg N/ha.
Doza de azot recomandată de firmă a variat de la o parcelă la alta de la 170 la 210 kg N/ha, suficient pentru a obține producția propusă de 14,5 t/ha, care are nevoie de cca.300 kg N/ha (14,5 t/ha *22 kg N/tonă) .
Va să zică, nici un câștig, ci mai degrabă pierdere. Dacă a apelat la o firmă pentru realizarea studiului agrochimic, fermierul are dreptul să risipească bani pe îngrășăminte de care poate nu are nevoie. Dar nu poate afla acest lucru, deoarece nimeni nu ține seama de observația făcută de Borlan și colab. 1994: „asigurarea efectivă cu azot asimilabil a culturilor în fiecare moment al perioadei de vegetație, dar în mod special la finele iernii, poate fi stabilită determinând conținuturile de azot în profilul solului pe o adâncime de până la 1 m”.
E clar: indiferent ce metodologie se foloseșt , probele de sol se recoltează pe adâncimea 0-20 (30) cm, nu pe adâncimea de 0-1m, așa cum au sugerat ulterior autorii metodologie vechi, utilizată acum.
În aceste condiții, când nimeni nu respectă condițiile care ar ajuta fermierii să reducă cheltuielile cu fertilizarea pentru că ar putea folosi azotul prezent în sol, dar ignorat de cei care fac studiile agrochimice, am putea spune Norocoși cei săraci cu studiul agrochimic, căci a lor este câștigul.