În Speaker Corner din Hyde Park, fiecare poate spune ce vrea, conform conștiinței sale.
În Parlamentul European ar trebui în schimb să se voteze conform cunoștințelor fiecărui europarlamentar.
Uneori, cunoștințele pe care aceștia le au, nu sunt întotdeauna corecte. Astfel, victimă a conștiinței sale sau a celei de partid,unii deputați pot fi catalogați ca insensibili la interesele naționale sau ale unui grup de cetățeni români, cum ar fi fermierii, victimele sigure ale restricțiile impuse de F2F (De la furcă la furculiță, strategia Pactului verde european), cu privire la reducerea cantității de pesticide și nutrienți, în special azot.
Unii dintre noi se așteptau ca eurodeputații români să îmbrățișeze 100% cauza aparent pierdută a fermierilor care utilizează cantități mai mari de produse pentru protecția plantelor și doze ridicate de azot. Eurodeputații nu au fost convinși că interesele țării sau a unei mari părți a populației cer ca votul lor să fie împotriva reducerii drastice a principalelor inputuri din agricultură, produse pentru protecția plantelor și nutrienți.
Cred că mulți fermieri nu au înțeles de fapt spiritul acestei strategii: este obligatoriu ca toți fermierii din UE să participe la reducerea poluării, indiferent de intensitatea ei. Deoarece nu poluează atât de mult precum alte state, unii fermieri români ar dori ca reducerea să fie aplicată doar la acele state unde consumul de pesticide este mai mare decât media UE la data aprobării strategiei.
Folosind indicatorii din FAOSTAT www.fao.org/faostat/en/#data/RP utilizarea pesticidelor pe terenul arabil, am obținut pentru anul 2019 o medie de 600 g/8,96 milioane ha pentru România, 3500 g/ha media pentru cele 27 țări din UE și 4700 g/18 mil. ha pentru Franța. Dar în concepția FAO , categoria de pesticide include și insecticidele „biologice”, dezinfectanți, regulatori de creștere, rodenticide, plus alte categorii nespecificate. Deci valorile,totale ar putea fi sensibil mai mari.
Dar nu se poate să primim o derogare totală de la efortul european de reducere a poluării pe motiv că folosim cele mai mici cantități de produse pentru protecția plantelor raportate per hectarul de teren arabil. Țările care folosesc o cantitate mai mare decât media europeană, ar putea argumenta (de exemplu Belgia, cu o medie de 7150 g pe 857.286 ha), că dacă nu fac 20 de tratamente împotriva bolilor la cartof (3-4 kg/ha pe 98.000 ha), în anii favorabili boliloe, nu mai recoltează nimic.
Valoarea de 600 g s.a./ha nu este chiar mică pentru producțiile de la noi, pentru unele culturi, de exemplu grâul, fiind chiar suficientă. În acest site http://apprs.ro/wp-content/uploads/2021/09/Catalog-APPR_Raport-anual-culturi-de-toamn%C4%83-2021.pdf puteți observa că se poate obține o producție medie pe experiență de 10,01 t/ha, de la 41 de soiuri de grâu cultivate în testările de la Mihail Kogălniceanu județul Ialomița, folosind 135 kg N/ha și 529 g s.a. produse pentru protecția plantelor, provenind de la un erbicid și 4 fungicide, fără a socoti tratarea seminței.
Nu știm care au fost bolile împotriva cărora s-au aplicat fungicidele, dar teoretic s-ar putea renunța la una sau la mai multe molecule (substanțe active), dacă se folosesc soiuri rezistente/tolerante la boli.
Aproape 10 t/ha (9,8 t/ha) a fost și media celor 43 soiuri de grâu cultivate la SCDA Secuieni județul Neamț, folosind 54 kg N/ha și 645 g de produse pentru protecția plantelor (un erbicid, 4 fungicide și 3 aplicări ale unui insecticid).
Atunci, de ce li se reproșează unor europarlamentari că au votat un amendament care i-ar obliga pe toți fermierii români să știe exact ceea ce trebuie să facă ca să obțină producții incredibil de mari (10 t/ha) cu inputuri surprinzător de mici ( 54 kg N/ha plus câteva sute de grame de pesticide), cu precipitații de numai 314 mm?
Concluzii Nu cred că putem folosi doar 300 g/ha, dar trebuie să se vadă că dorim să reducem poluarea.