Cam asta trebuie să fi crezut fermierii care au vrut să-și spună păsul despre restricțiile impuse de Pactul verde european, în special despre strategia de la fermă la consumator, unor cercetători sau consultanți români, care ar fi trebuit să le dea niște soluții pentru a ieși la liman.
Și pentru că nu aveau cui să se plângă sau și mai probabil nu au știut cui să se adreseze, și-au dorit o derogare de la reducerea cantității de pesticide și a dozelor de azot în special, dar și de fosfor.
În scenariul cel mai pesimist, impunerea obiectivelor strategiei de la Fermă la consumator, ar putea provoca sărăcie și înfometare! Dramatic, dar poate puțin exagerat. Există țări în Europa cum ar fi Franța, Regatul Unit, Danemarca, care vor și pot să reducă utilizarea îngrășămintelor și a produselor pentru protecția plantelor.
Două lucruri m-au întristat la aflarea acestor gânduri.
- Se pare că am dori o derogare „totală”, care include și reducerea pierderilor de nutrienți. Adică să nu facem nimic, nici măcar ce ar trebui să facem oricum, cum ar fi reducerea pierderilor de azot, care pot provoca poluarea apelor freatice și măresc cheltuielile.
- Pentru susținerea cerințelor noastre din punct de vedere științific s-a apelat numai la studii din străinătate: Joint Research Center (JRC) al Comisiei Europene, de Universitatea Wageningen sau de Universitatea din Kiel, grupurile de industrie (COCEREAL), raportul Serviciului deCercetare al Departamentului american de agricultură, USDA. Niciun cuvânt despre părerile specialiștilor români.
Imediat după 90, când ceream reducerea unor taxe de participare la diferite manifestări științifice din străinătate, mi se spunea că organizatorii sunt de acord, cu condiția să suport și eu o parte din cheltuieli, ca să demonstrez că vreau să mă implic în desfășurarea evenimentului respectiv.
Trebuie să spunem că și noi, chiar dacă mai puțin decât alții, vrem și putem să ne implicăm în efortul european de reducere a poluării cu produse pentru protecția plantelor sau cu nutrienți.
Cred că ne-am putea angaja față de Comisia Europeană să reducem o mare parte din risipa de nutrienți și să micșorăm cantitatea de produse pentru protecția plantelor folosită, în primul rând prin eliminarea greșelilor de aplicare.
Eu sunt convins că cei care propun obiective atât de drastice în regulamentele UE au făcut-o numai după o temeinică consultare cu specialiști de vârf din domeniile respective. Inițiatorii acestor măsuri conving destul de ușor opinia publică cu ajutorul mass-media.
Opiniei publice i se prezintă exemple concrete despre fermieri care reușesc să reducă cantitățile de pesticide și nutrienți. Publicațiile de vulgarizare și cataloagele produselor de protecția plantelor și semințe sunt clare și explicite. De aceea, poate că nici opinia publică nu are impresia că cerând reducerea poluării, se periclitează activitatea fermierilor.
În unele cazuri ar trebui schimbată tehnologia în mod radical.
Iată ce am găsit pe un site din România: „Fiecare dintre hibrizii prezentați deține un pachet de toleranțe la atacul acestor boli, însă este nevoie de protecția lor pe perioada de vegetație, prin aplicarea de tratamente cu fungicide”. Deci nu se mizează pe rezistența sau toleranța soiurilor și hibrizilor sau poate nu cultivăm hibrizii potriviți, care sunt rezistenți doar în cataloage.
Pe siteurile din Regatul Unit găsim în schimb altfel de informații.
„Theodore este un soi de grâu furajer cu o bună rezistență la boli. S-au obținut producții foarte bune în variantele netratate, adică 88% din producția variantei unde s-au aplicat fungicide. În variantele tratate, a depășit producția soiurilor martor cu 2%. În general, are un pachet robust și complet pentru rezistența la boli. Având înălțimea de 82 cm, Theodore are o buna rezistenta la cădere, atât in parcele tratate cât și netratate. Dar în situații de fertilitate scăzută masa hectolitrică poate fi mică.
Este un soi prietenos pentru fermieri, care poate fi cultivat în viitor, odată cu reducerea din ce în ce mai mare a utilizării fungicidelor.
Despre RGT Wolverine din grupa 4 (furajer), aflăm că este primul soi rezistent la virusul piticirii grâului, care oferă fermierilor o alternativă la controlul chimic.
Despre cum ar trebui să testăm soiurile și să optimizăm tehnologiile pentru reducerea produselor pentru protecția plantelor i a dozelor de azot, într-o postare viitoare.
Winter Wheat | Agronomy Services for Crops in Dorset, Somerset, Devon & Wiltshire | Pearce Seeds LLP