Rapița a fost și n-a fost o cultură pe care te poți bizui. Slăbiciunile ei fiziologice arhicunoscute (sensibilitatea la îngheț a fost menționată de Caragiale în Momente și schițe :„E un ger afară, mașer, ca nu-ți poți face o idee… Dacă o ține așa toată noaptea, se duce dracului rapița!”), au dus-o de multe ori la suprafețe minime recoltate.
În 1963 s-au recoltat 100 ha, 200 ha în 1968, 350 ha în 1995. Deși s-a ajuns și la 632.680 ha recoltate în 2018, producțiile medii au variat de la 500 kg/ha în 1962, la 3000 kg/ha în 1971 sau la 2841 kg/ha în 2017.
La variații atât de mari a suprafețelor și a producției medii, chiar dacă nu a fost considerată așa, rapița a fost de fapt o cultură nouă pentru mulți fermieri. Din acest motiv, întreaga tehnologie trebuie optimizată pas cu pas. Lucru destul de greu. Și nu numai pentru fermierii români.
S-a început cu norma de semănat. În 2004, o companie de semințe recomanda o normă de semănat de 9 kg/ha, în timp ce, cel mai mare client al său, dar „intermitent,” cumpăra o dată la 2 ani sămânță de soiuri, pentru 6 kg/ha, în al doilea an folosind sămânță fermierului.
În Regatul Unit, într-o perioadă de 40 de ani producția medie obținută în ferme a fost practic aceeași (vezi tabelul). Cele mai mari producții s-au datorat vremii favorabile și mai puțin tehnologiilor sau hibrizilor, cu toate că sporul genetic a fost de 50 kg/an.
Producția medie de rapiță în câțiva ani în Regatul Unit (www.fao.org)
| Anul | Producția (kg/ha) |
| 1980 | 3269 |
| 1990 | 3227 |
| 2000 | 2878 |
| 2010 | 3476 |
| 2019 | 3306 |
Ce înseamnă vreme favorabilă:
- Condiții bune de răsărire.
- Primăvară „secetoasă” pentru a reduce creșterea vegetativă și realizarea unei arhitecturi vegetale optime (ISF).
- primăvară cu insolație mare care determină formarea unui număr mare de semințe în silicvă și un ritm rapid de umplere a boabelor.
- vară răcoroasă care a prelungit durata de umplere a boabelor.
- vreme nefavorabilă pentru dezvoltarea unor boli, dar favorabilă acțiunii fungicidelor.
Un campion doar pentru meciuri amicale
În Europa vin vremuri grele pentru producătorii de rapiță. Cu doze de îngrășăminte în scădere și cu jumătate din pesticidele cu care au fost obișnuiți, tehnologiile integrate par să fie cea mai sigură modalitate de a obține un profit rezonabil. Din acest motiv, PT 303 va fi folosit la început, până va fi mai bine cunoscut, mai ales în tehnologii amicale, adică integrate.
Din fericire există AIDER, care împreună cu echipa Corteva vor dezvolta tehnologii care vor pune la maxim în valoare calitățile de excepție ale hibridului.
Are un potențial de producție fantastic. În Regatul Unit și Irlanda, a intrat recent în Lista recomandată de hibrizi. Lista recomandată este, un model de catalog pe care ar trebui să-l utilizeze cei care doresc să facă ceva cu adevărat util pentru fermieri.
În primul an a obținut o producție cu 11% mai mare decât martorul ales, în timp ce fostul campion, omologat cu un potențial de producție în testări de peste 5 t/ha, a întrecut martorul cu „numai” 4%. Producția în câmpurile de testare a fost cu 15% mai mare decât a variantelor netratate cu fungicide.
Ceea ce îl face deosebit pe PT 303 este toleranța deosebită la atacul de Sclerotinia. Nu are o rezistență totală, dar posedă o toleranță genetică, care ar putea reduce numărul de tratamente (unul eventual când sunt necesare două aplicări de fungicide), sau chiar renunțarea la ele în primăverile mai secetoase. Se știe că putregaiul alb apare când temperaturile sunt mai mari de 7 oC noaptea și 12 oC ziua , iar umiditatea atmosferică este mai mare de 80% 3 zile consecutiv. Ploile ușoare și roua favorizează lipirea petalelor pe frunze, asigurându-se astfel hrănirea sporilor și infectarea frunzelor.
Ploile torențiale au un efect contrar, ele putând spăla petale de pe frunze, îngreunând astfel infecția
Într-o lume „normală”, hibridul PT 303, la fel de tolerant împotriva celorlalte boli majore ale rapiței, ca și cei mai toleranți/rezistenți hibrizi prezenți pe piață, ar asigura împreună cu Lumiposa, insecticidul folosit pentru tratarea semințelor de rapiță, o protecție foarte eficace împotriva bolilor și dăunătorilor.
Dar lucrurile nu stau tocmai așa. Există multe feluri de a face economii cu inputurile, care afectează eficacitatea măsurilor de protecția plantelor.
Precauți, în zonele cu climă oceanică, unde soiurile au producții cel puțin la fel de mari ca hibrizii, iar Lumiposa nu era omologată, unii fermieri foloseau sămânță „salvată” din recolta precedentă, deoarece, fără un tratament adecvat al semințelor cu neonicotinoide, purecii, în special Psylliodes chrysocephala puteau distruge complet cultura.
Dacă nu ploua suficient și nu se putea semăna la timp pentru ca plantele de rapiță să formeze mai mult de 4 frunze până la venirea purecilor, fermierul respectiv nu mai semăna rapița, iar cheltuielile cu pregătirea semințelor de fermă sunt minime.
O posibilă utilizare necorespunzătoare a hibridului PT 303 provine din faptul că de multe ori fermierii nu reuşesc să-şi reducă cheltuielile cu input-urile din cauza fricii că renunţarea la standardele cu care erau obişnuiţi ar putea influenţa negativ producţia. Deci s-ar putea să continue să aplice fungicide la fel de multe sau la fel de greșit, înainte de înflorire pentru controlul putregaiului alb.
Un exemplu îl constituie practica de a semăna mult mai multe seminţe decât este nevoie. Cercetătorii americani (Egli şi TeKrony 1996), au remarcat că este suficient să răsară 60% din seminţele semănate la soia pentru a se obţine randamentul maxim.
Toleranța la putregaiul alb la PT 303 este atât de natură genetică, cât și morfologică. Arhitectura plantelor creează spațiu de circulație a aerului la baza plantelor, micșorându-se astfel umiditatea, care este unul din factorii ce favorizează infecția.
Concluzii. PT 303 ar putea fi o mină de aur, dacă o exploatăm corect.
O altă formă de protecție integrată. S-a observat în Regatul Unit că defolierea plantelor prin pășunat cu ajutorul oilor în lunile octombrie-noiembrie, poate reduce semnificativ numărul de larve de pureci cu până la 40%, deoarece larvele acestora iernează în pețiolul frunzelor, în timp ce încercarea de a controla larvele cu ajutorul piretroizilor este o pierdere de timp. Producția nu a fost afectată. În plus, înălțimea plantelor a scăzut cu 30 cm și nu a mai fost nevoie de regulatori de creștere.
