Dacă ne văietăm cu puțin talent, am putea obține o derogare de la Comisia Europeană să reducem ritmul de scădere a dozelor de îngrășăminte prevăzute în Pactul verde european, pe motiv că noi folosim cele mai mici cantități de îngrășăminte din UE, care sunt și așa insuficiente pentru a menține fertilitatea solului.
Timp de câțiva ani, fermieri, asociații de fermieri printre care și APPR, cercetători, universitari și jurnaliști au încercat să stabilească dozele de azot care pot fi recomandate în Codul de bune practici agricole, fără mare succes însă. Așa că rămâne cum s-a stabilit: fermierii care nu fac analizele agrochimice, pot fertiliza grâul cu 120 kg N/ha și porumbul cu 130 kg N/ha.
Și tu RITAC?
Mă tem că RITAC ar putea deveni pentru APPR, ceea ce a fost Brutus pentru Cezar. Creație a APPR, RITAC este o rețea unică, care a integrat companiile producătoare de semințe față de care ar fi trebuit să fie independentă, în activitatea de testare a hibrizilor/soiurilor de porumb, floarea-soarelui, rapiță, soia și grâu. Nui a fost o greșeală, pentru că firmele joacă corect. De exemplu, nemulțumiți de scăpările/abaterile de la metodologia stabilită de lucru în cadrul rețelei, reprezentanții Corteva au hotărât să nu eticheteze hibrizii proprii la prezentarea acestora în documentele APPR pentru toate culturile testate în RITAC (porumb, floarea-soarelui, soia) în 2020. Deși și-au atras în mod nemeritat oprobiul celor care nu au înțeles gestul, au refuzat să participe la un lucru care nu întrunea standardele lor de calitate.
În România, cel mai important criteriu de comparare a hibrizilor este productivitatea, adică, capacitatea hibridului de a realiza producții mari. Productivitatea măsoară eficiența cu care este realizat un anumit proces, în cazul de față realizarea producției.
Când se dorește compararea unui număr foarte mare de hibrizi, din mai multe grupe de maturitate, cum este în cazul zilelor porumbului sau în testele RITAC, nu se pot asigura condiții optime pentru toți hibrizii.
Din acest motiv se compară, productivitatea hibrizilor, măsurând producția obținută în condiții de creștere foarte diferite.
Am constatat cu mirare, că fermierilor români nu prea le pasă de performanțele de producție realizate în câmpurile de testare, dacă nu sunt comentate „agresiv” de companiile producătoare de semințe sau de jurnaliști. Au mare nevoie de consultanți care să le arate metode de îmbunătățire a activității lor.
Din acest motiv, nu am văzut comentarii despre rezultate extraordinare în câmpurile de testare RITAC: 17 t/ha la porumb, cu 80 kg N/ha și 14,6 t/ha de grâu cu 135 kg N/ha.
Dacă li se acordă încredere rezultatelor obținute în aceste testări și nu vor fi explicații plauzibile, vom avea câteva probleme. Cum vom putea argumenta că dozele noastre medii de azot nu sunt suficiente pentru producții foarte mari?
Cum se mai pot compara hibrizii de porumb?
Întâi trebuie să alegem criteriile după care vrem să-i comparăm. În primul rând ne interesează producția realizată de hibrizi în mai multe locuri, timp de mai mulți ani.
În acest caz trebuie să comparăm potențialul de producție, care este definit ca producția realizată de un hibrid atunci când este cultivat în medii la care este adaptat, cu nutrienți și apă la discreție, iar bolile și dăunătorii sunt controlate eficient (Evans, 1993).
Iată cum realizează Institutul Arvalis teste prin care se compară potențialul de producție al hibrizilor:
- Adaptați la condițiile de mediu. Comparațiile se fac pe grupe de maturitate în mod separat. De exemplu, hibrizii extratimpurii sunt testați numai în nordul Franței, iar cei foarte tardivi doar în sud. Hibrizii semitimpurii și semitardivi se seamănă în loturi de testare diferite dacă se cultivă în aceeași zonă.
- Nutrienți și apă la discreție. Pentru fiecare grupă de maturitate se folosesc densitățile și dozele de îngrășăminte specifice. Dacă intervine un stres hidric care poate afecta puternic plantele, se irigă pentru a salva plantele.
- Se seamănă mai multe boabe germinabile, și dacă este cazul, se egalizează densitatea în fenofaza de 6 frunze.
- Se compară cu mai multe tipuri de martori. Cei mai productivi hibrizi din zonă sau cei mai vânduți, sunt martori la grupa în care aceștia se încadrează.
- În fiecare grupă de maturitate există martori de la grupa/grupele alăturate. De exemplu, în grupa hibrizilor semitimpurii se găsesc martori atât de la grupa timpurii cât și de la grupa semitardivi.
- Când se lucrează în 3-4 repetiții, rezultatele testărilor au un grad de încredere mai ridicat, cu condiția să fie folosită analiza statistică.Există un număr foarte mare de hibrizi disponibili pe piață și de informații despre aceștia, astfel încât este foarte dificil pentru un fermier să aleagă singur hibrizii.Specialiștii de la universitatea Purdue, Statele Unite, au găsit o soluție: să ia în considerare numai hibrizii care au realizat o producție de cel puțin 90% din cea mai mare recolta obținută în câmpul de testare.