Mai mult și mai ieftin sau mai puțin, dar mai bun?

La o simplificare poate puțin exagerată ale celor două direcții de evoluție a strategiilor de dezvoltare a agriculturii în perspectiva creșterii populației, ajungem la dilema din titlu.

Mai mult și mai ieftin a fost opțiunea exprimată de marile companii de inputuri pentru agricultură cu implicații adânci și rezultate extraordinare în cercetare (biotehnologii de exemplu).

Ele invită întreaga lume agricolă să producă hrană din ce în ce mai multă și mai ieftină (în comparație cu tehnologiile clasice și/sau ecologice), pentru a ne pregăti pentru momentul în care vor fi 9 sau10 miliarde de guri de hrănit.

Logica lor este corectă. Pentru a-și vinde produsele, trebuie să existe consumatori. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine: Câți din ei vor avea resurse financiare să-și cumpere hrană? Aceasta însă este problema altora. Este mai ușor de anticipat cum va fi produsă hrana, decât modul în care va fi distribuită.

Mai puțin dar mai bun?

Uniunea Europeană are o altă strategie, care se numește „Pactul verde european.” Acesta propune prin programul „De la fermă la consumator”, ca în interiorul  Uniunii, folosindu-se tehnologii durabile să se obțină hrană mai sănătoasă, dar accesibilă populației.

Pentru aceasta, Comisia va lua următoarele măsuri, pentru ca, până în 2030:

  • Să se reducă semnificativ dependența de pesticidele chimice, riscurile asociate acestora și amploarea utilizării lor cu până la 50%.
  • Să se reducă pierderea de îngrășăminte chimice cu 50% și micșorarea dozelor folosite cu 20%.

Așadar pare se că Uniunea Europeană nu vrea să încurajeze creșterea populației cu orice preț.

În funcție de intensitatea Pactului verde, USDA (Ministerul Agriculturii”) din Statele Unite a calculat că această strategie ar putea conduce la pierderi de producție în jur de 12%, prețurile vor crește cu 17%, exporturile vor scădea cu 20%, venitul fermei se va reduce cu 16%.

Deși reducerea cu 50% pare prea mare, în tot răul este și un bine. Printre obiectivele importante ale  Pactului verde este și asigurarea unor venituri corecte actorilor implicați în filierele alimentare. Acest lucru se face și prin crearea unui sistem de consultanță care să furnizeze informații științifice și practice legate de economie și mediu.

În acest caz reducerea inputurilor pare o șansă/condiție pentru realizarea unor tehnologii optimizate.

Cum am putea reduce cantitatea de pesticide?

Aplicarea fungicidelor și insecticidelor în funcție de PED (pragul economic de dăunare). De regulă insecticidele se aplică la PED o excepție fiind T1 când, datorită prețului mic al insecticidelor se aplică uneori un produs preventiv.

De foarte multe ori, se aplică tratamente inutile, în necunoştinţă de cauză. Această situaţie este favorizată de descrierea ambiguă în etichetele produselor  a modului de utilizare a acestora, şi/sau de ignoranța „fermierilor”.

Iată două exemple pe care le-am descris în urmă cu câțiva ani în Profitul agricol:

  • „Nu ştiu ce dăunători sunt şi nici nu mă interesează. Tratează vecinul, tratez şi eu”.(discuţie purtată cu un „investitor” în agricultură în faţa unui lan de rapiţă, „liber de dăunători”.
  • Există în unele etichete informaţii de genul: „ fungicidul X combate Sclerotinia, Alternaria şi Phoma. Se aplică primăvara până la înflorit”. Problema este că Sclerotinia şi Alternaria se controlează prin tratamente după căderea primelor petale, iar Phoma nu se combate primăvara. Un fungicid bun, aplicat degeaba! Şi culmea: în eticheta unui produs similar, vândut de aceeași companie, informaţiile sunt prezentate corect.

Dar se poate şi altfel. În urmă cu 5 ani dr. Ioana Caragea, președinta Agri Sud Cooperativa Agricolă, a propus membrilor cooperativei un program de protecție a plantelor bazat pe observația atentă și permanentă a biologiei specifice acelui an a agenților patogeni și ai dăunătorilor.

La grâu s-au folosit două fungicide și a fost aplicat un singur insecticid, după erbicidare, împotriva afidelor. Nu s-au efectuat tratamente împotriva adulților hibernanți de ploșniță, fapt ce a determinat înmulțirea prădătorilor naturali ai acestui dăunător. Deoarece parazitarea pontei de ploșniță făcută de viespea Telenomus spp. a depășit 50%, pe cele 14.000 ha cultivate cu cereale păioase, larvele de ploșniță nu au depășit PED.

În concluzie, pentru a reduce cantitatea de produse pentru protecţia plantelor evitând aplicarea lor inutilă şi riscul de impact negativ asupra mediului, trebuie luat un complex de măsuri, care începe cu consultanţa, făcută în primul rând prin intermediul unităţilor judeţene fitosanitare. Camerele agricole, universităţile şi staţiunile de cercetare ar trebui şi ele incluse.

Despre îngrășăminte, într-o postare ulterioară.

 

Facebook Comments