Ionuț Păcuraru, un tânăr fermier care lucrează și conduce o exploatație de cca. 1.000 ha în județul Vrancea împreună cu tatăl său, a realizat faptul că în Uniunea Europeană se stabilesc noi reguli de producție.
Producțiile medii/ha trebuie să crească, pentru a asigura hrana și risipa ghiftuiților consumatori europeni și pentru a fi siguri că nu va fi nevoie de preluarea unor suprafețe din arii naturale în circuitul agricol.
Se crede că acest lucru poate fi realizat prin transpunerea corectă în practică a unor concepte relativ noi, în esență asemănătoare, denumite fie managementul integrat al producției vegetale, fie tehnologii integrate/optimizate la culturile de câmp etc. Acestea constau într-o abordare a agriculturii ce are ca scop obținerea unui echilibru între mărimea producției, rezultatele economice și protecția mediului, prin intermediul unei combinații de măsuri, ce includ rotația, lucrările solului, utilizarea celor mai potrivite cultivare (soiuri și hibrizi) și utilizarea atentă a inputurilor. Noutatea adusă de aceste concepte față de termenul „agricultură durabilă” se referă la faptul că îmbunătățirea tehnologiilor se face prin optimizarea concomitentă a relațiilor dintre mai multe elemente tehnologice.
Pentru consultanții francezi sau britanici, obiectivele trasate de opinia publică, de a produce mai mult, reducând poluarea prin micșorarea dozelor de azot și de pesticide, sunt adevărate provocări profesionale. Și majoritatea consultanților le acceptă.
Ar putea apărea însă pericolul ca fermierii români să fie obligați și ei să reducă cantitățile de inputuri, chiar dacă consumul de îngrășăminte și pesticide nu depășește jumătate din consumul altor state, fiind ultimii din Uniunea Europeană la ambele capitole. Folosind datele FAO, Banca Mondială a estimat că doza de îngrăşăminte chimice folosită în România a fost în 2016 de numai 59,9 kg/ha arabil, mai puțin de jumătate din doza penultimilor clasați, concurenții noștri bulgari, care au aplicat 125,5 kg/ha arabil.
În experiențe efectuate în Regatul Unit cu tehnologiile integrate, s-au remarcat în primii ani scăderi ale producției între 5-15%. Pe măsură ce crește experiența fermierilor cu astfel de tehnologii, pierderile de producție se reduc semnificativ. Cheltuielile în schimb au scăzut cu 20-30%, înregistrându-se uneori și o mică creștere de profit.
Sunt interesante astfel de tehnologii pentru fermierii români? Iată un exemplu.
- Semănatul foarte timpuriu
În ultimii ani a existat o tendință în Europa de a semăna atunci când este suficientă umiditate în sol pentru o răsărire uniformă, indiferent dacă este începutul sau sfârșitul lunii august.
Avantaje:
- Este asigurată răsărirea uniformă a plantelor.
- Plantele de rapiță, răsărite uniform, concurează mai bine buruienile. Dacă se dorește reducerea cantității de pesticide, se pot înlocui erbicidele prin lucrări mecanice, prin grăpare toamna, când buruienile sunt mici și dislocate ușor cu grapa iar plantele de rapiță sunt bine înrădăcinate, sau prin prașile, primăvara, când sunt și buruienile bine înrădăcinate.
- Pentru a nu se folosi regulatori de creștere, plantele care au crescut prea mult pot fi tunse sau pășunate.
- Plantele depășesc faza de 4 frunze, până când este păgubitor atacul purecilor Psylliodes crysocephalla, devenit cel mai periculos dăunător de toamnă după ce au fost interzice neonicotinoidele din cauza faptului că larvele acestei specii minează toamna tulpina și pețiolul frunzelor.
Concluzia 1 Când se seamănă devreme, în afara epocii optime „tradiționale”, se lungește perioada de vegetație din toamnă și uneori este pericol să apară carențe de nutriție, care reduc potențialul de producție. Nu se seamănă devreme dacă nu există un plan de fertilizare bazat pe analize agrochimice.
- Stabilirea producției planificate.
Condițiile pedoclimatice „istorice” din exploatație sunt favorabile obținerii unor producții destul de ridicate. Pe solurile cele mai fertile din exploatație s-au obținut 10-12 t/ha porumb, 4 t/ha rapiță, 3,3 t/ha floarea-soarelui, 5 t/ha grâu. În vremea semănatului la rapiță, indiferent care a fost aceea din punct de vedere calendaristic (în 2020 între 20-25 august), se găsea suficientă apă în sol pentru o răsărire uniformă.
Anul acesta (2020) însă, stresul hidric accentuat și prelungit, a redus producțiile la 2-5 t/ha la porumb, 3t/ha la grâu și 1.7 t/ha la floarea soarelui.
De corectitudinea alegerii producției planificate depinde în mare măsură profitul obținut. De aceea este imperios necesar să se facă analiza agrochimică. Ionuț Păcuraru are analizele agrochimice făcute dar, acordă aceeași atenție „producțiilor istorice” din fiecare parcelă, deoarece recomandările de fertilizare nu sunt foarte convingătoare.
- Un risc ce trebuie împărțit.
Anul acesta (2020) Ionuț a fost „înduplecat” să semene rapiță de oferta Euralis prin care sămânța de rapiță nefolosită poate fi înapoiată, iar pentru suprafețele semănate unde nu au răsărit plantele de rapiță, fermierii vor primi semințe de porumb sau/și floarea-soarelui. A semănat 160 ha cu Imperio și 50 ha cu PT264. Dacă companiile de semințe nu riscă alături de fermieri toată lumea va avea de pierdut!
Concluzia 2. Nu prea ar fi vrut să semene rapiță anul acesta. Deoarece spectrul secetei îl îngrijorează puțin, a încercat o variantă de tehnologie cu inputuri reduse toamna, bazându-se mai mult pe situațiile asemănătoare din anii trecuți. Adică, nu a fertilizat cu azot și fosfor.
- Fertilizarea cu azot.
Ionuț s-a bazat pe faptul că rapița este o „capcană” pentru nitrați, poate suplini aplicarea azotului la pregătirea patului germinativ cu azotul rezidual rămas în sol „rezidual”, neutilizat de cultura premergătoare de grâu, unde producția medie a fost de 3 t/ha și din mineralizarea materiei organice din sol în timpul toamnei.
Și a avut dreptate. Biomasa plantelor de rapiță (masa plantelor tăiate de la suprafața solului), la intrarea în iarnă a fost în jur de 1,7 kg/mp, ceea ce înseamnă că în momentul semănatului în sol se găseau peste 130 kg N/ha. Putem estima că pentru fiecare 1 kg de biomasă epigee (masa vegetală tăiată de la suprafața solului), formată până la intrarea în iarnă plantele de rapiță au absorbit 60-70 kg N/ha, coeficientul de utilizare a azotului fiind de 80% (din 100 kg N din sol, plantele pot absorbi numai 80 kg N).
- Pregătirea patului germinativ: când și cum?
În cazul de față, patul germinativ a fost pregătit în ziua recoltării plantei premergătoare (grâul), în luna iulie cu „tigerul”. Câteva dintre avantajele efectuării patului germinativ cu „tigerul” sunt următoarele: rămâne o cantitate apreciabilă de mulci la suprafața solului care reduce riscul apariției „foamei de azot și a eroziunii prin apă și vânt a solurilor neacoperite de vegetație. „Decompactarea” realizată cu „tigerul” pe adâncimea de 28 cm a permis creșterea ușoară în adâncime a pivotului rădăcinii plantelor de rapiță.
- Densitatea, distanța dintre rânduri și adâncimea de semănat
Dacă se seamănă înainte de ploi, „în uscat”, adâncimea de semănat nu trebuie să depășească 2 cm. Spre sfârșitul lui august, Ionuț a semănat în patul germinativ pregătit din iulie. Din acest motiv, a folosit o densitate ceva mai mare de 70-75 b.g./mp.
La puțin timp după semănat, averse cu un volum total de 40 mm urmate de câteva zile cu temperaturi de până la 31 oC, au favorizat formarea crustei. Aceasta a fost distrusă prin două treceri cu sapa rotativă în unghiuri diferite.
După distrugerea crustei, densitatea a variat destul de mult de la 50 pl./mp la 30 pl./mp. În Franța, ultimele recomandări în ceea ce privește densitatea la semănat menționează 30-35 pl.răsărite/mp.
Distanța dintre rânduri a fost de 30 cm, ceea ce poate permite prășitul plantelor primăvara, dacă este cazul.
Crustă înainte de răsărit
Aversele semnificative din punct de vedere cantitativ cca. 40 mm dinainte de răsărit au format crustă care a trebuit distrusă prin 1-2 treceri cu sapa rotativă în unghiuri diferite. În fotografii se observă bucățile de crustă dislocate. Răsărirea nu a avut mult de suferit, deoarece în momentul sosirii ploilor, plantele de rapiță erau bine înrădăcinate, iar biostimulatorul și insecticidul cu care au fost tratate semințele Pioneer au permis ca vigoarea plantelor să fie canalizată aproape de 100% spre răsărire.
FOTO 1. Pat germinativ după distrugerea crustei în varianta cu arătură. Paiele au fost încorporate.
FOTO 2 Răsărire uniformă la patul germinativ realizat cu Tiger. O parte din paie formează un strat de mulci la suprafața solului. Crusta subțire a fost distrusă mai ușor.
Foto 3 cultură uniformă
Deși nu este în cantitate mare, mulciul provenit din paiele neîncorporate de către Tiger a micșorat cu ceva evaporația, stimulată de o serie de zile cu temperaturi de 25-31 oC.
FOTO 4 Covor vegetal încheiat. Până la intrarea în iarnă, plantele de rapiță au absorbit cca. 120-140 kg N/ha. Din cauza crustei și a modului în care a fost pregătit patul germinativ, densitatea a variat destul de mult, între 50 și 30 pl./mp. La densitatea mică nu s-a manifestat în mod evident carența de azot, spre deosebire de solele cu densitate mare. Nu s-a manifestat carența în fosfor, care apare de regulă în primele faze, de la răsărit la 5-6 frunze.
FOTO 5 Carență de N
Concluzia finală.
Accesând linkul de mai jos puteți vedea carențe de azot https://www.agric.wa.gov.au/mycrop/diagnosing-nitrogen-deficiency-canola
Concluzie finală. În managementul integrat al producției vegetale, fertilizarea reprezintă încă unul din punctele slabe. Fermierii români nu trebuie să folosească tehnologii cu inputuri reduse toamna, deoarece se reduce potențialul de producție.