Versiune revizuită.
Un specialist încununat de rezultate foarte bune la porumbul de pe vremuri, reușind să obțină 15 t/ha în 1976, are, în mod uimitor, prejudecăți legate de extensia rezultatelor din cercetare. Iată ce a postat:
„Te apuca risul și plinsul ca specialist ai nevoie sa ți indice companiile densitatea după mulți ani lucrați în agricultura s a umplut Fb de indicații 80 de mii plante la ha unul zicea 160 mii plante semănate doua riduri apropiate existe reguli clare densitatea depinde de perioada de vegetație a hibridului și de aprovizionarea cu apa în momentul semanatului mai contează tipul de sol ce fertilizare poți sa dai un complex de factori pe care un specialist adevărat ii are în vedere cind decide densitates.”
Eu am înțeles următoarele. Specialist adevărat este numai cel cu mulți ani lucrați în agricultură și care are în vedere atunci când decide densitatea la porumb, un complex de factori, dintre care: perioada de vegetație a hibridului, de aprovizionarea cu apa în momentul semănatului, tipul de sol, ce fertilizare poți să dai.
Sunt convins că nu se poate ține seama de complexul de factori amintit. Încercați și dumneavoastră să stabiliți densitatea după astfel de criterii.
Ce simplu pare, dar veți observa că nu aveți date suficiente, iar cea mai bună variantă este tot cea recomandată de companiile de seminţe.
Un alt specialist scria: „Elementele de productivitate se autoreglează! Dacă densitatea este mare, nu înseamnă că elementele de productivitate vor avea aceleași valori ca la o densitate medie, să nu mai vorbim de densitate mică!”. Se înșală în cazul știuleților cu creștere determinată (ficși).
Iată și ce mi-a spus un reprezentant american al companiilor de seminţe.
Densitatea poate varia pe o parcelă de la un la altul, în funcţie de condițiile de creștere și de nivelul de stres la care sunt supuse plantele în momentul respectiv.
Am putea clasifica știuleții în 3 categorii:
- Cu creștere determinată (ficși), la care mărimea (numărul de boabe) este relativ constantă, indiferent de densitatea plantelor.
- Cu creștere nedeterminată (flexibili). Răspund puternic la variațiile de densitate și își măresc fie diametrul (numărul de rânduri), fie lungimea rândurilor (numărul de boabe/rând), la densități mai mici și le reduc la densități mari. Aceștia pot adeveri uneori expresia „rarul umple carul”. Doar că, în Statele Unite, „rarul” înseamnă acum 90.000 plante/ha, iar „desul” 140.000 plante/ha.
- Știuleți semi-flexibili, care doar reduc numărul de boabe/știulete la densități mari, dar nu îl măresc la densități mici.
În concursul organizat de Asociația Producătorilor de Porumb din SUA, în anul 2014, cu un hibrid Pioneer s-au obținut 9t/ha și 9,5 t/ha, cu densități de 32.000 plante/ha și 37.000 plante/ha, folosindu-se în jur de 80 kg N/ha și 35 kg P2O5/ha, la neirigat.
Cea mai mare producție din acel an, 31,6 t/ha a fost obținută de un hibrid Dekalb, cu 128.000 plante/ha, în rânduri gemene (twin row), cu 560 kg N/ha și 225 kg P2O5/ha, la irigat. Acum, recordul mondial este deținut de un hibrid Pioneer, cu 38,7 t/ha, realizat tot cu 128.000 plante/ha.
Un lucru interesant: știuleții au fost probabil de tip fix, dar plantele par a fi de tip „flexibil”. Deoarece tehnologia rânduri gemene (twin row), mărește spațiul edafic al plantelor cu 46% (Alex Berghin), acestea „și-au permis” să formeze pe lângă știuletele principal cu 800 de boabe, un al doilea știulete cu 400-500 boabe.
Avantajele cultivării hibrizilor cu știuleți ficși, cu răspuns puternic la modificarea densității (când crește densitatea, crește producția, iar când scade densitatea, scade și producția, deoarece știuleții formează același număr de boabe)
- Realizarea celor mai mari producţii posibile pe solele cu cele mai bune condiții (vezi recordurile mondiale, menționate mai sus).
- Se utilizează mai bine inputurile, de exemplu îngrăşămintele și apa.
- Se pun în valoare hibrizii cu cel mai mare potențial de producţie.
Dezavantaje
- Se folosește mai multă sămânță pentru înființarea culturii. Mulți fermieri americani sunt destul de nemulțumiți pentru acest lucru.
Avantajele cultivării hibrizilor cu știuleți flexibili, cu răspuns slab la modificarea densității (producția hibrizilor nu este puternic influențată de densitate, deoarece când crește densitatea, se reduce numărul de boabe/știulete, iar când scade densitatea, numărul de boabe/știulete crește)
- Reducerea cheltuielilor cu inputurile.
- Polenizare mai bună în anii secetoși.
- Pericol mai mic de cădere, mai ales în monocultură.
- Utilizarea mai eficientă a nutrienților pentru producerea boabelor.
- Producții mai mari în condiții nefavorabile.
Concluzii
Faceți următorul exercițiu: comparați densitatea aleasă de dumneavoastră cu cea recomandată de companiile de semințe.