La concursul de producție la porumb de anul trecut din Statele Unite au participat 7454 fermieri. Dintre aceștia, 530 au fost declarați învingători la 9 secțiuni tehnice, la nivel statal. Din cei 7454 fermieri, 65% dintre ei, (4845) au făcut analize agrochimice, iar 88% (6560) dintre ei au folosit microelemente, ceea ce înseamnă că aplicarea îngrăşămintelor cu microelemente se face și în funcţie de alte argumente decât cele tehnologice. Pe de altă parte, după cum era de așteptat, 88% dintre câștigătorii la nivel statal au făcut analize de sol, dar numai 33% dintre cei premiați au aplicat microelemente. Sunt două posibile explicații:
- În urma efectuării analizelor de sol s-a constatat că nu a fost nevoie de microelemente, deși producţiile obținute de câștigători sunt mari, iar consumul de microelemente este și el ridicat. Lucru adevărat și la alte culturi. în anumite state, cu producții medii de până la 80 t/ha de sfeclă pentru zahăr, nu se aplică microelemente. Nici măcar borul, element indispensabil în Europa
- 40% dintre premianți au aplicat gunoi de grajd, care este cea mai bună sursă de microelemente, așă că au presupus că nu este nevoie de o aplicare suplimentară.
Fermierul care a obținut cea mai mare producţie, 38,7 t/ha, aplică microelementele foliar și prin fertirigare în urma analizelor de sol și plantă pe care le face de la V3-V4 (după 6 frunze, deoarece sistemul american de recunoștere a frunzelor este diferit: se numără numai frunzele cu ligula formată până la apariția punctului negru. Dintre microelementele aplicate au fost menționate zincul, borul și manganul.
Cum se aplică Zn în România?
Formidabila echipă de la ICPA coordonată de Zenoviu Borlan, a stabilit că la porumb, Zn trebuie aplicat preventiv la sol în zonele unde s-a manifestat carență în anii trecuți. Simptomele carenței apar destul de timpuriu, pe la 4 frunze, când se văd dungile galbene în treimea bazală a acestora. Vremea rece și ploioasă, în mai și iunie, nebulozitatea accentuată, favorizează apariția carenței, dar uneori este doar o pseudocarență, care nu are efecte semnficative asupra producţiei. Cel mai simplu mod de a ne convinge de necesitatea aplicării zincului este efectuarea analizelor de sol și eventual a frunzei de sub știulete în momentul înfloririi. Carența poate apărea la o concentrație mai mică de 1,4 ppm în sol și pH peste 7, conținut redus de materie organică (humus sub 2%), soluri erodate, cu regim aerohidric deficitar, soluri tasate sau cu un conținut de fosfor mobil ce depășește 50 ppm (antagonism cu fosforul). Hibrizii tardivi sunt mai sensibili la insuficiența zincului. Unele premergătoare ca sfecla pentru zahăr pot determina apariția carenței.
Se poate ajunge la același efect cu surse diferite zinc.
Pentru fertilizarea cu zinc se poate folosi sulfatul de zinc (22,8% Zn), aplicat la sol 30-40 kg/ha, o dată la 4-6 ani), sau foliar. Se pot folosi şi îngrăşăminte foliare, care au un conţinut în zinc ce variază de la 0,1 la 40%.
Probleme legate de antagonismul microelementelor
Pentru condițiile speciale din Statele Unite, producții foarte mari de porumb (15 t/ha) în monocultură, au fost formulate „cocteiluri” de microelemente, care să înlocuiască cantitățile exportate.
Când însă formulări asemănătoare, cu multe microelemente au fost aplicate la alte specii sau în alte condiții, au apărut fenomene de antagonism, deoarece aportul forțat de microelemente a schimbat echilibrul din sol.
Doar pentru faptul că porumbul este sensibil la carenţa de zinc şi cupru şi mediu sensibil la carenţa de fier şi molibden, aceasta nu înseamnă că îngrăşămintele care conţin aceste elemente trebuie aplicate în orice situaţie.
Aplicarea unui amestec de microelemente poate avea un efect defavorabil, din cauza posibilului antagonism dintre elementele nutritive, care concurează pentru aceleaşi mecanisme de absorbţie. Aceste antagonisme sunt importante mai ales între cupru şi zinc. Când se administrează zinc la porumbul la care se manifestă carenţa de cupru, efectul carenţei se accentuează. Acelaşi lucru este valabil şi pentru situaţia inversă.
la porumb cuprul şi zincul trebuie aplicate până în faza de 6-10 frunze, dar separat: zincul se poate administra la sol înainte de semănat sau localizat la semănat, iar cuprul prin stropire foliară.
Concluzii.
- Majoritatea îngrășămintelor foliare (cu sau fără microelemente), determină prin intensificarea metabolismului plantelor stimularea consumului de nutrienţi existenţi în sol. Pentru a nu se produce săracirea şi degradarea rapidă a solului, așa cum atrage atenția Codul de Bune Practici Agricole, trebuie folosită și fertilizarea aplicată la sol, în cantități suficiente pentru a înlocui cantitățile exportate.
- Mai multe informații despre zinc într-o postare viitoare.