Pentru a stimula creșterea continuă a producţiei, Asociația Producătorilor de Porumb din Statele Unite organizează din anul 1965 un concurs național pentru stabilirea celor mai mari producţii obținute în cadrul a 6 sau 7 categorii tehnologice. Pe o suprafață de cel puțin 4 ha pe variantă, fermierii și consultanții lor, testează tehnologiile inovative pe care ar vrea să le aplice în anii următori pe suprafețe mari din fermă, dacă ele corespund și din punct de vedere economic.
De exemplu, chiar dacă densitatea mare, peste 135.000 plante/ha și distanța mică între rânduri (38 cm) au condus în anul 2016 în cadrul concursului la o producţie record de 32,4 t/ha, această soluție tehnică nu este adoptată în mod automat. Chiar dacă producţiile foarte mari se pot obține mai ales cu densități ridicate, costul mare al seminţelor limitează această opțiune peste un anumit prag. La fel și setul de mașini cu care se lucrează la o schemă de semănat cu 38 cm între rânduri.
În cadrul concursului din anul 2016 din Statele Unite, o producţie medie de 15 t/ha a fost obținută cu 96.500 plante/ha, 76-79 cm distanța dintre rânduri, 221 kg N/ha și 64 kg/ha fosfor și potasiu. Azotul s-a aplicat fracționat: toamna, înainte de semănat, la semănat și în vegetație, prin încorporare și fertirigare. Celee mai folosite premergătoare au fost soia și porumbul. 59% dintre fermieri au făcut analize agrochimice.
Câteva amănunte interesante despre acest subiect puteți găsi accesând linkul de mai jos: http://hvhalmajan.ro/521/recorduri-la-porumb-in-statele-unite-2014/
Parcurgând rezultatele unui astfel de concurs avem o imagine destul de precisă a modului cum vor să producă fermierii americani.
Ce ne relevă însă concursurile din România?
Porumbul de aur este poate cel mai cunoscut concurs profesional de la noi, care seamănă întrucâtva cu varianta americană. Va deveni cu siguranță un instrument de mare ajutor tehnologic pentru fermieri, după câțiva ani de evoluție. Ar fi de dorit o mai mare independență față de companiile de semințe, în sensul că unele companii refuză să facă publice anumite rezultate ale testelor făcute de APPR.
Din cauza presiunii mari a companiilor de seminţe, a existat pericolul de a fi redus la „Hibridul de aur”. Și atunci, „triumful” unui hibrid abate atenția de la elementele tehnologice care pot mări producţia și profitul. Acest lucru nu se întâmplă atunci când este implicat și Lucian Buzdugan. Calitatea evidentă a hibrizilor pe care-i folosește (în ultimul timp mai ales Pioneer), este întotdeauna pusă în valoare de o inovație/optimizare tehnică/tehnologică realizată de colectivul de specialiști pe care-l conduce.
Una din aceste optimizări a fost efectuarea analizei de sol înainte de semănatul porumbului, fapt ce le-a permis să reducă doza de N din îngrășăminte cu cca. 150 kg N/ha, pentru o producție de porumb de 19 t/ha.
O cu totul altă concepție despre concursuri a avut-o Monsanto/Dekalb. Inovatori până în „gena oaselor”, cei de la Dekalb au propus o competiție foarte curajoasă, Dekalb 20t. Competiția s-a adresat fermierilor din România „care au vrut să atingă și să depășească potențialul genetic al hibrizilor Dekalb”. Formularea obiectivului este interesantă, dar foarte pretențioasă.
Problema este că fermierii pot depăși potențialul genetic al hibrizilor Dekalb, numai dacă folosesc alte resurse genetice, adică hibrizi Pioneer de exemplu. Sau Maisadour. Sau KWS, LG, Caussade etc. Ceea ce nu cred că organizatorii și-ar dori foarte tare.
Prin tehnologie nu se poate modifica potențialul genetic al hibrizilor, deoarece itinerarele tehnice (partea ce „revine fermierilor”), influențează potențialul de producţie al parcelei, dar nu și limitările genetice ale hibridului.
Așa se explică faptul că în condiții de neirigare, pe o parcelă cu o foarte mare capacitate de producție, din Secuieni judeţul Neamț, producţia a fost de 17.157 kg/ha, obținută cu un hibrid, DKC 4670, descris ca fiind „semi-timpuriu, din grupa extra-timpurie” (https://www.dekalb.ro/documents/94366/328911/DKC+4670.pdf).
Deși s-a folosit DKC 5830, un hibrid tardiv, producția în județul Dolj la irigat a fost mai mică, de 16.900 kg/ha. Poate și pentru faptul că hibridul este descris ca fiind „recomandat în special fermierilor care au terenuri cu un potenţial mai scăzut sau aplică o tehnologie medie, scăzută”. Curioasă alegerea unui astfel de hibrid pentru realizarea unei producții record!
Pe de altă parte, dacă DKC 5830 ar fi realizat 20 t/ha, triumful Dekalb ar fi fost total.
Am putea spune în concluzie că folosind hibrizii Dekalb s-ar putea realiza producţii foarte mari, dar nu oriunde (numai pe solele cu potențial ridicat de producție: fertile, structurate, bine aprovizionate cu apă) și nici oricând (doar în condiții climatice favorabile ). Ideea de concurs în cadrul firmei mi s-a părut excelentă, dar pragul de 20 t/ha a fost prea ridicat, fiind atins, după informaţiile mele de până acum, doar de Dan Priceputu, cu un hibrid Pioneer, la Viziru, judeţul Brăila (20,8 t/ha). Probabil și câștigătorul „Porumbului de aur”, secțiunea irigat de anul acesta, va depăși 20 t/ha.
Un alt concurs interesant, tot „de firmă” este cel realizat de Pioneer. Trebuie să recunosc că am fost încântat încă de la început de acest „format”.
În primul rând, „fermierii campioni” își prezintă producţiile mari obținute cu hibrizi Pioneer, dar și câteva informaţii despre tehnologiile folosite, ceea ce permite fermierilor să facă de la început câteva ajustări la varianta pe care doresc s-o încerce.
Lucru remarcabil, deoarece am văzut și fermieri epuizați de reclamele pe care le fac la unele inputuri folosite de ei în fermă, încât încurcă uneori compoziția produselor despre care vorbesc.
Alt concurs interesant a fost organizat de Rapool și Saaten Union la rapiță și floarea-soarelui. Concluzia a fost că folosind hibrizi performanți și tehnologii adecvate, se pot obține profituri mulțumitoare, la variații mari tehnologice și genetice. Desigur, producțiile premiate în cadrul concursului, nu au fost cele mai mari producții din țară.
Concluzii
Ca eveniment de sine stătător, un concurs în cadrul firmei privește în primul rând pe organizatori și pe fermierii ce sunt clienții acesteia. Și nu avem prea mule de comentat despre modul în care se desfășoară concursul sau premierea participanților. Dacă se acordă premiul 3 pentru o producție de 14,5 t/ha (locul III la neirigat), la un concurs în care producția minimă premiată ar fi trebuit să fie 20 t/ha, nu pot să spun decât „jos pălăria” pentru cei care își recunosc greșeala de a ținti puțin prea sus (20 t/ha la neirigat). Dar pentru ca rezultatele să fie utilizate eficient în consultanță, cred că firmele organizatoare ar trebui să colaboreze cu departamentul tehnic de la APPR. S-ar evita astfel diseminarea unor informaţii insuficient de bine elaborate.