Daniel Buda, europarlamentar cu preocupări agricole, a susținut recent o conferință de presă în care se plângea că fermierii români au cheltuieli mai mari decât cei din Franţa.
Cauza principală este faptul că „fermierul francez dispune de utilajele care îi permit ca la o singură trecere să are, dar şi să administreze îngrășăminte şi bineînțeles, să și însămânţeze, în România acest lucru se face din 3-4 operațiuni! Iată de ce putem spune că aceste costuri sunt mai mari în România”. https://agrointel.ro/108512/daniel-buda-pnl-fermierii-romani-au-costuri-mai-mari-decat-cei-din-franta/#comment-72758
Este dificil de spus dacă are sau nu dreptate, deoarece sunt foarte multe situații diferite.
Nu o să aruncăm și copilul odată cu apa murdară din copaie. Exemplul este greșit: nu se ară și se seamănă dintr-o singură trecere, dar trebuie reținută ideea agregatelor complexe, care ar putea face mai multe operații la o trecere: afânat stratul superficial, semănat, fertilizat, erbicidat, aplicarea insecticidelor microgranulate etc. Aceste mașini au costuri de exploatare mai mici, dar prețul de achiziție este (foarte) mare.
În plus, nu orice fermier le poate folosi corect, tehnologiile care utilizează agregatele complexe sunt destul de diferite față de cele practicate de majoritatea fermierilor. Uneori trebuie perioade destul de lungi (peste 5 ani) de acomodare. De exemplu la semănatul direct la sfecla pentru zahăr în Montana, Statele Unite, producţiile pot fi la fel, dar numai după câțiva ani (7), timp necesar pentru optimizarea semănatului, fertilizării etc.
Costurile pot fi mai mari în România și pentru faptul că mulți fermieri aplică tehnologii neoptimizate, din cauza lipsei unui sistem eficient de consultanță. Mai sunt și ceva greșeli tehnologice, dar costurile cresc mai ales din cauza risipei de inputuri, de la fel de fel de biostimulatori până la scarificarea excesivă, indiferent de gradul de compactare al solului.
Reducerea numărului de treceri este o „ispită” căreia i-au căzut pradă mai mulți tehnologi neinspirați. Aplică de multe ori un amestec de produse pentru protecţia plantelor, pentru a economisi ceva motorină, dar folosesc un component al amestecului în momente în care nu are efectul scontat. Cu alte cuvinte sunt scumpi la motorină și ieftini la pesticide.
În Franţa în schimb, cheltuielile oscilează și datorită faptului că există o politică de reducere semnificativă a produselor pentru protecţia plantelor. Astfel, consultanții în protecţia plantelor pot recomanda aplicarea unor tratamente cu fungicide la grâu utilizând o jumătate sau chiar un sfert din doza recomandată, o jumătate sau chiar un sfert din doza recomandată, lucru interzis în România. Ceea ce, în mod evident, micșorează cheltuielile. Pe de altă parte, pentru a reduce cantitatea de erbicide folosite, controlul buruienilor se poate face utilizând mijloacele mecanice, inclusiv la cerealele păioase (grăpare toamna la grâu, când rădăcinile buruienilor se găsesc în stratul superficial al solului și sunt ușor smulse din sol de grape) și prașilă primăvara, când înrădăcinarea buruienilor este mai profundă) În acest caz, cheltuielile cresc.
Daniel Buda se plângea de un alt lucru pe care se pare că nu l-a înțeles: „Aproape toată industria îngrăşămintelor este comparabilă ca preţ cu cea din afara României. Seminţele, ierbicidele sunt la acelaşi preţ”.
Dacă ne dorim produse de calitate, nici nu avem altă opțiune. Vă aduceți aminte de deosebirile dintre ureea pentru export, perlată sau granulată și cea „prăfoasă” pentru piața românească? Ce-ar fi să găsim pe piață numai hibrizii vechi, mai ieftini, care de abia depășesc 10 t/ha? Și asta numai din când în când.
Ce soluții propune Daniel Buda?
Daniel Buda mizează totul pe egalizarea subvențiilor. Nu știu câte tractoare și mașini agricole pot fi achiziționate cu plusul de bani proveniți în urma convergenței subvențiilor primite de fermieri, dar este singura metodă pe care o propune. Puțini dintre fermierii francezi au bani să cumpere pentru ferme cu mărimea medie de 60-70 ha agregate complexe. De aceea înființează CUMA (cooperativă de utilizare a materialului agricol). Un grup de câțiva fermieri se asociază și cumpără împreună mașini moderne. Deoarece lucrează suprafețe mici, pot folosi toți fermierii mașina în perioada optimă.
Ar fi foarte util pentru domnia sa să stea de vorbă cu profesorii de la USAMV Cluj atunci când abordează subiecte complexe. Lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par.