Din motive virotice, sau poate puțin nevrotice, Ziua porumbului de la Orezu s-a ținut anul acesta cu porțile întredeschise: prezența fermierilor a fost interzisă de către primărie, dar rezultatele au fost comunicate celor interesați de către Bogdan Sitaru, coordonatorul evenimentului.
În tot răul e și un bine. Interdicția vizitării câmpului, experiența acumulată în cei 8 ani de organizare a Zilei porumbului și condițiile favorabile din acest an, au permis organizatorilor să recolteze pentru prima dată 3 loturi, fără diferențe semnificative generate de variabilitatea terenului.
Loturile au diferit prin:
- Volumul de precipitații. În perioada de vegetație, cantitatea de apă a fost de 209 l/mp (aprilie -august, dar în aprilie nu a plouat deloc) în lotul A, lot destinat expoziției interzise de primărie. În loturile B și C, în care au fost comparate tehnologii de fertilizare, a plouat 293 l/mp (și aici fără precipitații în aprilie).
- Lucrările solului (arătură + disc + combinator în lotul A și scarificare + disc + combinator în loturile B și C.
- Fertilizare cu variații foarte mari ale dozelor: 95 kg N/ha (lotul C), 165 kg N/ha (lotul A) și 195 kg N/ha (lotul B) și de la 80 kg P2O5/ha (lotul A), la 149 kg P2O5/ha (lotul B).
Analiza rezultatelor ne-au condus la următoarele observații:
- Hibrizii, foarte bine aleși în acest an, au dovedit că au capacitate mare și stabilă de producție. Toate producţiile medii pe companie (6 hibrizi) sunt mai mari de 10 t/ha.
- Câștigătorii la nivel de firmă (media celor 6 hibrizi), au fost Pioneer, care a ocupat locul 1 în loturile A și C și Dekalb, locul 1 în lotul B.
- Producţiile au fost mari la toți hibrizii, cu valori superioare pragului de 9100 kg/ha. Hibridul surpriză este Konsens (KWS), grupa FAO 560, locul 1 în toate 3 loturile. Este un hibrid tardiv, foarte productiv, recomandat în condiții de irigare pentru siloz sau boabe folosind tehnologii intensive.
În ferma de la Orezu nu au fost efectuate experiențe științifice. Dar testele care au fost făcute, au fost realizate corect, cu simț de răspundere. De aceea, putem avea încredere în rezultatele obținute la Elsit, ca să ne putem următoarea întrebare: De ce variațiile mari ale dozelor de azot nu au determinat diferenţe semnificative de producţie?
Să căutăm răspunsurile pornind de la următoarele rezultate obținute la Orezu:
- Producţia obținută (media tuturor hibrizilor) în 2014 a fost de 9.572 kg/ha, când doza de azot a fost de 109 kg N/ha, iar suma precipitațiilor din aprilie în august a fost de 275 l/mp.
- Un an mai târziu, cu o doză semnificativ mai mare, de 183 kg N/ha, producţia a fost de 8.464 kg/ha, deoarece pe parcursul perioadei de vegetație a plouat numai 187 l/mp.
- În acest an, pe lotul C, cu o doză de azot de 95 kg N/ha și 293 l/mp, producţia a fost de 12.171 kg/ha.
- În mod curios, cu o doză dublă de azot ( 195,2 kg N/ha) și 293 l/mp precipitații, în lotul B producţia medie a fost de numai 11.948 kg/ha.
Explicații posibile
În multe cazuri, aprovizionarea cu apă este mai importantă decât fertilizarea cu azot. Sunt mai multe argumente: apa din precipitații și de irigație conține azot, umiditatea favorizează mineralizarea materiei organice din sol (resturi vegetale de la premergătoare și „humus”). Din acest motiv, producţia din 2014 a fost mai mare decât cea din 2015, deoarece precipitațiile au fost mai bogate, deși doza de azot a fost mai mică.
Bilanțul azotului pentru lotul C
Azotul absorbit a fost de 263,4 kg N/ha (243,4 kg N/ha + 20 kg N/ha).
- Pentru o producţie de 12,17 t/ha (media lotului C), plantele de porumb au extras din sol o cantitate de 243,4 kg N/ha, deoarece consumul specific este de 20 kg N/tonă. Atunci: 12,17 t/ha x 20 kg N/t = 243,4 kg N/ha.
- Azotul care rămâne în sol după recoltarea porumbului îl aproximăm la 20 kg N/ha. Se adaugă la azotul absorbit.
Azotul furnizat de sol (estimare)
- 60 kg N/ha din mineralizarea humusului. Deoarece solul este fertil la Orezu, cantitatea ar putea fi mai mare (valoarea maximă mineralizată în solurile românești este de 80-85 kg N/ha).
- 60 kg N/ha la ieșirea din iarnă. Provine din azotul rămas în sol după cultura premergătoare și din mineralizarea resturilor vegetale. Cultura premergătoare a fost rapița. Producţia a fost de 3 t/ha, ceea ce înseamnă că prin resturile vegetale rapiţa a restituit în total solului peste 100 kg N/ha ( 35 kg N/ha pentru fiecare tonă de seminţe produsă).
- 30 kg N/ha din apa de ploaie (10 kg N/ha /100 mm – această valoare este folosită de obicei pentru apa din irigații).
Azotul din îngrăşăminte a fost de 95 kg N/ha, sub formă de azotat de amoniu, ceea ce constituie uneori un mare avantaj (70 kg N/ha).
Cantitatea de azot estimată ca fiind accesibilă plantelor de porumb a fost de 245 kg N/ha.
Ce părere aveți?
Până acum am putea înțelege de ce cu doza mică de azot s-au obținut 12 t/ha. Dar de ce producţia nu a fost mai mare în lotul B când s-au folosit 195 kg N/ha?
Voi încerca să dau o explicație într-o postare viitoare. Până atunci aștept părerile dumneavoastră!