Prinde-o dacă poți este o provocare pentru fermierii foarte ocupați, care, din diferite motive, nu au timp să verifice suficient de des starea câmpului pe care îl cultivă și să identifice dăunătorii a căror urme le găsesc, uneori prea târziu.
„Mușcă și fugi” este un comportament natural al unor dăunători, care trec și prin lanurile de rapiţă. După atacul produs de indivizi adulți sau larve, aceștia se retrag, uneori în sol, alteori în plante și „dispar” din raza vizuală a fermierilor.
În acest moment încep fermierii să-și pună tot felul de întrebări:
- Ce dăunător a fost? Mai reprezintă un pericol în momentul descoperirii urmelor atacului?
- Cum poate fi controlat?
- Când trebuie aplicate insecticidele?
Un prieten mi-a trimis câteva fotografii din mai multe lanuri de rapiţă din judeţul Ialomiţa.
Ce observăm?
- În toamnele secetoase cum este aceasta, lipsa apei penalizează puternic utilizarea tenologiilor neadaptate condițiilor pedoclimatice nefavorabile: pat germinativ dificil de realizat, atac masiv de dăunători (3-4 tratamente până acum), lanuri neuniforme etc.).
- Plante ofilite, cu frunze roșii-vineții, galbene și uscate, simptome ale unei aprovizionări cu apă deficitare (fig 2).
- Plantele atacate sunt mai mici.
- Pivotul este ros, aproape secționat, la 2-3 cm de la colet (fig 1).
- Nu au fost găsite insecte sau larve în preajma plantelor atacate. Din acest motiv nu știm cu siguranță ce dăunători au determinat simptomele respective. Dumneavoastră ce părere aveți?
Seminţele au fost tratate în fermă cu imidacloprid folosind betoniera în cele mai bune condiții posibile. Aceasta înseamnă că protecția împotriva dăunătorilor de sol și a celor care atacă la începutul vegetației a fost în parte asigurată. Răsărirea eșalonată din cauza apei insuficiente a redus eficacitatea insecticidului.
Imidacloprid nu este omologat împotriva muștei verzei, Delia radicum. Dar aproape sigur are acțiune asupra dăunătorului. Nu a fost omologat deoarece costă mult și musca verzei nu e un dăunător principal al rapiței (sau nu a fost).
Ce specii pot provoca simptomele descrise/vizualizate mai sus?
Musca verzei, Delia radicum, este principalul „suspect”.
Femela depune pe colet sau în sol lângă rădăcini 150 de ouă, izolate sau în grupe de 2-3. Larvele se hrănesc cu perișorii radiculari și rădăcinile secundare. De asemenea pot perfora coletul și rădăcina, formând galerii longitudinale. De regulă pagubele sunt mici dacă galeriile sunt de suprafață și rănile se cicatrizează ușor. Pagubele pot fi mari, dacă atacul larvelor favorizează instalarea unor boli. După fenofaza de 4 frunze, rădăcina se lignifică și larvele nu mai reușesc să facă galerii astfel încât să determine scădere producţiei. De aceea, atacul intens se poate produce la culturile semănate devreme.
Se pot face tratamente în perioada de vegetație cu mai multe insecticide, DAR zborul muștei este eșalonat pe circa o lună, deci ar trebui să tratăm la apariția dăunătorului (aspect foarte greu de detereminat de nespecialiști). Odată ce a depus ouăle și a pătruns în plantă, se pot aplica numai insecticide sistemice costisitoare și tratamentul „nu se merită”.
Tratarea seminţelor în mod industrial, cu Lumiposa (40 ml/500.000 seminţe, protejează plantulele până la 5 frunze, dacă răsărirea este rapidă și uniformă. Lumiposa poate afecta ponta depusă pe colet sau pe rădăcini și tinerele larve.
Larve și pupă de Delia
Viermii sârmă
Atacul de viermi sârmă la rapiță este mai puțin cunoscut de fermieri, care nu îi acordă de multe ori atenția cuvenită. Din păcate, nici în acest caz, nu există soluții chimice (insecticide) care să acționeze în vegetație. În schimb fertilizarea echilibrată poate reduce atacul de viermi sârmă.
Atac de viermi cenușii
Rosăturile apar la nivelul coletului. Larvele se găsesc în primii 2-3 cm. Pot fi controlate cu produse pe bază de piretroizi.
http://www.terresinovia.fr/fileadmin/cetiom/Cultures/Colza/insectes_limaces/noctuelle_g.jpg
Limacși ????? Foarte rar.
Concluzii
- Daca nu ați făcut sondaje de sol (pentru identificarea viermilor sarma, viermilor albi și a viermilor cenusii, ar fi bine să inspectați solele pe care ați semănat rapiţă cât se poate de des.
- Folosiți capcanele galbene de tip bol.
- Căutați larvele de dăunători în jurul plantei.
- Secționați pețiolul frunzelor, coletul, tulpina și pivotul pentru a identifica dăunătorii.
După 5-6 frunze (începutul lui octombrie), puteți găsi în câmp larve ale puricele cruciferelor Psilliodes crysocephala și ale curculionidului de iarnă Ceuthorhynchus picitarsis. Despre acești dăunători într-o postare viitoare.
(Acest material a fost scris în colaborare cu prof. Ioan Roșca).
Probabil a fost un dăunător care produce rosături, cum sunt viermii cenușii.
În unele cazuri a fost se pare Delia.
Ar fi putut fi și furnici.