Mult timp am deplâns faptul că nu avem o listă a soiurilor de grâu recomandate pentru fiecare regiune din țară. Acum avem chiar mai multe liste. Asociații profesionale cum ar fi APPR, distribuitori de sămânţă (Confert și Redoxim) sau multiplicatori de sămânţă, au efectuat testări în câmp, folosind sau nu metode statistice (microparcele în 3 repetiții).
În urmă cu câteva zeci de ani, proporţia grâului englezesc în pâinea din Marea Britanie era de 5-10%. Acum este peste 40%. Aceasta înseamnă că există soiuri și în climatul umed, oceanic, care au calități superioare pentru panificație. De aceea, nu este de mirare că soiurile create în astfel de țări au ajuns să fie rezistente la secetă și arșiță, ba chiar și la frig.
În aceste condiții, soiurile străine, promovate prin campanii intense și inteligente de marketing, „iau încet fața” soiurilor românești. Nu este nicio tragedie. Să se cultive cele mai bune soiuri!
Dar să cunoaștem ce cultivăm!
Descrierea soiurilor străine poate satisface cerințele celui mai „mofturos trader” de cereale, oferind în același timp fermierilor iluzia că pot răspunde cerințelor mereu schimbătoare ale morarilor, brutarilor sau comercianților de cereale. Ce fermier poate rezista unui soi descris astfel: producţii mari pe toate tipurile de sol, calitate de panificație bună, masa hectolitrică bună, MMB bun, conţinut de proteină bun, gluten bun, Indice de cădere ridicat?
Producţii mari pe toate tipurile de sol este o exagerare. O formulare mai corectă ar fi: se poate cultiva în toate regiunile, dar performează în…. Se înțelege că în restul zonelor, producţiile sunt mai mici decât media celor mai productive soiuri din arealul respectiv.
Pentru indicatorii de calitate, nimeni nu-și face probleme. Mai în glumă, mai în serios, se spune că indiferent de calitatea făinii, cu amelioratori de panificație se poate obține pâine de orice calitate.
Cei care promovează soiuri străine, folosesc descrierea soiurilor din țările unde au fost omologate. În aceste condiții fermierilor le este și mai dificil să cunoască detaliile de interpretare a calității soiului.
Astfel un soi francez poate avea următoarele valori ale indicatorilor de calitate corespunzător claselor E și 1 de gradare (pentru Franța):
| Clasa | E | 1 |
| Conținut de proteină (s.u.) | ≥12 | 11-12,5 |
| Forța de panificație (W) | ≥250 | 160-250 |
| Indicele de cădere | ≥220 | ≥220 |
Valorile citate de O. Guler ale unor indicatori de calitate ai grâului (https://www.revista-ferma.ro/articole/agronomie/are-sau-nu-are-graul-calitate-comerciala)
| Indicele de cădere | foarte bun (200-250);
bun (180-200, 250-280), satisfăcător (160-180, peste 280); nesatisfăcător (sub 160) |
| Lucrul mecanic alveografic (W) | · W sub 130 – făină nepanificabilă;
· W sub 170 – făină pentru biscuiţi şi pentru prăjituri; · W: 190 şi 220 – făină slabă; · W: 180 şi 260 – făină pentru pizza şi aluaturi similare; · W: 180 şi 320 – făină pentru produse cu creştere rapidă; · W: 230 şi 290 – făinuri de putere medie; · W: 280 şi 350 – făinuri pentru brioşe şi patiserie cu drojdie; · W peste 300 – făină puternică, ideală pentru pâine; · W peste 350 – făinuri utilizate în amestec cu făinuri mai puţin puternice în vederea obţinerii pâinii sau a altor produse; · W: 380 şi 450 – făină pentru produse cu timp lung de dospire. |
Este greu să-ți dai seama cui folosesc aceste descrieri foarte generale. De aceea, acum după ce avem liste cu soiuri recomandate, ne trebuie descrieri corecte și utile ale soiurilor.
Cum ar fi: „se poate semăna de la 1 octombrie, cu o densitate de 330 b.g./mp, până la 30 noiembrie cu densitatea de 380 b.g./mp”, în loc de „soi cu capacitate mare de înfrățire”. Care este rezistența la iernare a unor plante ce răsar în luna decembrie, este o altă necunoscută.
Sau: „se recomandă, în tehnologia de cultură, aplicarea, a cel puţin un tratament foliar, mai ales după faza de înspicat pentru protecţia împotriva septoriozei, ruginii brune și galbene”, în loc de toleranță la bolile sistemului foliar și ale spicului”.