Se zice că, într-o călătorie, Buddha trebuia să traverseze un râu. A observat un călugăr taoist care traversa râul călcând pe apă. L-a întrebat pe acesta câți ani de pregătire i-au trebuit să realizeze această „performanță”.
Nemulțumit de răspuns (pregătirea a durat zeci de ani), Buddha a comentat: „nu era mai simplu să dai 5 bănuți barcagiului ca să te ducă pe malul celălalt?”
În alegerea hibrizilor de rapiţă, fermierii trebuie să fie pragmatici. Pot găsi „hibrizi de gata” pentru orice problemă pe care o au sau cauta soluții noi, folosind tehnologii integrate. Iată câteva exemple.
1. Umiditatea seminţelor și a tulpinilor la recoltare. Tehnologiile evoluează odată cu hibrizii. În urmă cu 10 ani, fermierii francezi erau sfătuiți să înceapă recoltarea când umiditatea seminţelor ajungea la 15%. Câțiva ani mai târziu pragul era de 12%, iar acum umiditățile optime sunt de 10%-8% pentru seminţe și 15% pentru tulpini.
Ce se poate face?
a) Alegem un hibrid la care tulpina pierde mai repede apa și se recoltează la timp și fără pierderi. Umberto de la KWS este un asemenea hibrid.
b) Așteptăm să scadă umiditatea tulpinilor, recoltând mai întâi grâul. Hibrizii trebuie să aibă însă o bună rezistență la scuturare. Pe de altă parte, tulpinile verzi sunt foarte importante în realizarea fotosintezei, deoarece la începutul coacerii seminţelor (BBCH 80), fotosinteza este realizată numai de tulpini și silicve, nu și de frunze.
2. Hibrizi rezistenți la boli.
Acesta este un subiect delicat. Hibrizii pot fi înscriși în Catalogul comun al soiurilor și hibrizilor în oricare dintre țările UE. De aceea sunt descriși în mod diferit, folosindu-se termenii utilizați în țara în care au fost omologați. Din acest motiv, practic nu se poate compara comportamentul hibrizilor față de anumite boli.
„Rezistență mare”, „toleranță excepțională” sunt termeni cu impact mare pentru fermieri, dar care nu dau nici o informaţie precisă sau utilă.
i) Hibrizii rezistenți la viroze. În unele regiuni din lume, virozele transmise de afide (Myzus persicae) sau de păduchii cenușii (Brevicoryne brassicae) sunt foarte păgubitoare. Deoarece a apărut rezistență la unele insecticide, afidele nu mai pot fi controlate eficient, fapt ce conduce la răspândirea virozelor. Limagrain a creat LG Architect hibrid cu rezistență la una din cele mai păgubitoare viroze, TuYV, virusul îngălbenirii ridichii. Alte companii au hibrizi în testare (RAGT, DSV/Biocrop).
ii) Hibrizi rezistenți la Phoma. În Franţa, hibrizii de rapiţă sunt împărțiți în 3 grupe după comportamentul față de Phoma.
a. Grupa I. Hibrizii au o rezistență cantitativă (dată de un grup de gene). Acest tip de rezistență se erodează greu, deoarece sunt implicate mai multe surse de rezistență. Hibrizii cultivați sunt de tipul foarte puțini sensibili și puțin sensibili la Phoma.
b. Grupa II. Hibrizii au o rezistență specifică, dată de anumite gene, cum ar fi Rml1 și Rml7, dar și o rezistență cantitativă, neevaluată însă. Prima dintre gene, în 5 ani a fost depășită de tulpinile virulente. Cea de a doua, nu mai face nici ea față în anumite zone. Din acest motiv, hibrizii care au rezistență specifică dată de gena Rml7, sunt etichetați ca având o rezistență negarantată.
c. Grupa III. Hibrizii sensibili la Phoma, nerecomandați în producţie.
Majoritatea hibrizilor aflați pe piață fac parte din grupa II, cu rezistență specifică, mai puțin eficace în anumite zone.
Cum putem identifica zonele cu tulpini virulente de Phoma?
Observați cu atenție frunzele toamna. La hibrizii cu rezistență specifică, simptomele apărute toamna nu au repercusiuni asupra producţiei.
http://www.terresinovia.fr/fileadmin/cetiom/Cultures/Colza/maladies/macule-phoma-feuilleG.jpg
Dacă apar simptomele bolii pe frunzele din rozetă, la sfârșitul perioadei de vegetație, verificați dacă ciuperca a atacat și tulpinile.
http://www.agriculture-de-demain.fr/Cultures/COLZA/Maladies/Phoma/Phoma.JPG
http://www.terresinovia.fr/fileadmin/cetiom/Cultures/Tournesol/maladies/phoma_collet_crevasse_g.jpg
http://www.terresinovia.fr/fileadmin/cetiom/Cultures/Colza/maladies/phoma_collet_g.jpg
Dacă boala este prezentă, la următoarea revenire a rapiţei pe sola respectivă, dar și pe parcelele vecine, trebuie semănați hibrizi din grupa I de rezistență. Se pare că avem o singură problemă: cum aflăm care sunt aceștia?
Concluzii
Deoarece nu putem fi siguri că hibrizii cultivați sunt rezistenți la Phoma în regiunea în care ne aflăm, trebuie să luăm câteva măsuri fitotehnice care limitează atacul ciupercii, în special cele care nu favorizează alungirea hipocotilului: pregătirea patului germinativ, densitatea, hibridul, azotul disponibil.
1. Încorporarea resturilor vegetale ale culturilor de rapiţă infectate de pe o rază de câțiva kilometri, deoarece vântul poate purta ascosporii pe distanțe foarte mari (9 km).
2. Pregătirea patului germinativ să fie făcut astfel încât resturile vegetale de la planta premergătoare să nu fie într-un strat gros de mulci la suprafața solului, care să determine alungirea hipocotilului. Cu alte cuvinte paiele, când grâul este premergătoare, trebuie fie îndepărtate de pe solă (dacă este sector zootehnic), fie mărunțite și distribuite uniform la recoltare, fie încorporate prin lucrări mecanice (dezmiriștit, arătură etc.).
3. Biomasa în toamnă nu trebuie să fie prea mare. Din acest motiv, azotul mineral din sol nu ar trebui să depășească 100 kg N/ha în momentul semănatului.
4. Indiferent de distanța între rânduri, care poate varia de la 12,5 cm la 80 cm (doar pe solurile fertile și bine aprovizionate cu apă), nu trebuie să fie mai mult de 15 plante pe 100 cm de rând.
Pentru acest articol am folosit ca surse de informare site-ul http://www.terresinovia.fr/