Introducere
Pentru optimizarea tehnologiilor moderne care folosesc seminţe, inputuri și mașni agricole foarte performante dar și costisitoare, este nevoie de implicarea extensioniștilor, consultanților și a echipelor de vânzare/tehnice de la companiile producătoare și de la distribuitori. În unele țări aceștia „prisosesc” și fermierul francez de exemplu, poate fi pus în dificultate de 3-4 recomandări, uneori diferite, aparent obiective, primite de la specialiști de la cooperativă, camera agricolă, institutele tehnice (Institutul Arvalis, Terres Inovia etc.).
Ce se întâmplă la noi?
Timid, universitățile agricole au început să acorde consultanță la cerere. Consultanță de bună calitate, dar tot la cerere, acordă și stațiunile de cercetare (SCDA). Dar în loc să fie transformată într-o activitate independentă, de succes, se apelează la consultanța acordată de cercetătorii din stațiuni numai atunci când fermierii acceptă că se confruntă cu probleme deosebite. În general, mulți fermierii cred că așa cum se descurcă fără analize agrochimice, se pot descurca și fără consultanță de specialitate.
„Greul” extensiei și consultanței îl duc echipele de vânzare și tehnice de la companiile de seminţe. Deoarece performanțele de producţie și economice depind în mare măsură de comportamentul cultivarelor folosite, de la echipele de vânzare se așteaptă „depanarea” tuturor accidentelor climatice sau tehnologice ce au loc în exploatațiile clienților.
Un exemplu de acest fel l-am observat la o întâlnire cu producătorii de rapiţă din județele Constanţa și Tulcea organizată de Pioneer la Viișoara (CT), unde o excelentă gazdă ne-a fost „podgoreanul part time”, fermierul Gheorghe Albu.
Obiectivul postării: discuții despre fertilizarea rapiţei și carența de azot
Andrei Ciocoiu (departamentul tehnic) a identificat o carență de azot apărută anul trecut la o cultură de rapiţă, ca urmare a încorporării unei cantități mari de paie de la cultura premergătoare (foto 1).
Pentru a evita apariția „foamei de azot”, fermierii trebuie să aplice între 7-10 kg N/ha pentru fiecare tonă de resturi vegetale încorporate de la planta premergătoare. Doza crește odată cu raportul C:N al materialului încorporat.
În Franţa, în majoritatea cazurilor, se aplică numai 20-30 kg N/ha pentru a accelera descompunerea paielor. Rareori este nevoie de mai mult, deoarece în solurile din Hexagon, în momentul semănării rapiţei, există cantități mari de azot mineral, în general peste 60 kg N/ha, provenit din mineralizarea materiei organice și din azotul rezidual de la cultura premergătoare.
În România, în majoritatea cazurilor, nu știm cât azot există în sol în momentul semănatului, drept urmare nu știm nici cât azot trebuie adăugat pentru descompunerea paielor. Dar știm că doza maximă de azot aplicată toamna de către fermierii care nu au analize agrochimice, nu poate depăși 25 kg N/ha (25% din doza totală de azot, care este de 100 kg N/ha, impusă prin Codul de bune practici agricole).
Probleme ce pot apare la o fertilizare neadecvată cu N
Creștere luxuriantă a rapiţei în toamnă, fenomen ce impune utilizarea regulatorilor de creștere (costuri suplimentare).
Majoritatea hibrizilor au creștere rapidă toamna, iar aplicarea unor cantități suplimentare de azot pentru descompunerea paielor ar favoriza creșterea când sunt condiții favorabile de vegetație, mai ales în situațiile în care există și în sol cantități mari de azot mineral. În general este nevoie de hibrizi cu creștere rapidă toamna, deoarece data răsăririi este incertă, de multe ori întârziată din cauza secetei.
Inaccesibilitatea azotului din sol. Producţiile de grâu, deci și de paie, au crescut considerabil în ultimii ani, iar pentru descompunerea paielor este nevoie de azot. În România, majoritatea paielor se încorporează în sol. Dacă azotul din sol și din îngrăşăminte este insuficient, se manifestă foamea de azot și cel puțin o parte nu poate fi folosit de către plante.
Soluții posibile
Ținând seama de faptul că:
• pentru producţiile mari, în jur de 4 t/ha, pe care și le doresc cultivatorii de rapiţă din județele Constanţa și Tulcea, plantele de rapiţă absorb în jur de 120 kg P2O5/ha,
• în județele respective, pe cele mai mari suprafețe, reacția solului (pH-ul în soluție apoasă) în stratul agrochimic este slab alcalină (7,3-8,4),
o soluție foarte potrivită pentru fertilizarea de toamnă în condițiile mai sus enumerate este utilizarea, conform recomandărilor Pioneer, a unor doze de 250-300 kg/ha de MAP (11-52-0) sau DAP (18-46-0), îngrăşăminte cu mult fosfor și puțin azot, cu efect acidifiant foarte puternic.
Informaţii suplimentare despre carența de azot la rapiţă le puteți afla accesând următorul link:
http://hvhalmajan.ro/253/carente-la-rapita/