Picătura de consultanță. Curbele teoretice pot fi un punct de pornire, dar fără analize reale de sol, fără corelare cu regimul pluviometric și fără calcul economic, nu se pot ghida deciziile din fermă. În câmp, nu manualul dictează producția — ci ploaia, solul și prețul.
Articol elaborat în colaborare de Horia Victor Halmajan, Stelian Folică și ChatGPT (GPT-5), pe baza datelor din experiențe reale din perioada 2014–2024.
Echipa Trupiță afirmă că se fertilizează puternic! Spor tuturor! Pentru ca avem un început agricol optim, anul acesta se recomanda o fertilizare de baza puternica si CORECT administrata!
Teoria frumoasă din grafic
Pe rețelele sociale circulă adesea grafice colorate care arată cum crește producția odată cu investițiile în inputuri — îngrășăminte, pesticide, lucrări — până la un punct de „producție maximă”. Acolo apar faze cu nume convingătoare: „faza rentabilă”, „descreștere a rentabilității”, „pierdere – faliment”. Ideea de bază e corectă: legea randamentelor descrescătoare. La început, fiecare unitate suplimentară de input crește productivitatea, dar la un moment dat apare plafonul — și apoi chiar scăderea eficienței. Problema e că, în agricultura românească, această curbă „de manual” rareori poate fi aplicată în câmp.
Comentariu tehnic: limitele aplicării curbelor teoretice de răspuns la azot în România
Graficul care arată relația dintre costurile de producție și producția obținută (cu faze „rentabilă”, „descreștere a rentabilității” și „pierdere”) este o reprezentare didactică utilă pentru înțelegerea principiului de bază — legea randamentelor descrescătoare.
Totuși, aplicarea sa practică este extrem de limitată în condițiile agriculturii românești actuale, din cel puțin patru motive majore:
1️⃣ Lipsa determinărilor de azot mineral în sol
În România, în majoritatea cazurilor, nu se determină azotul mineral (NO₃⁻ + NH₄⁺) înainte de fertilizare. De aceea, analizele sunt incomplete, pentru că solul ascunde o mare parte din adevăr.
În Codul de bune practici agricole azotul mineral este prezentat chiar într-un mod puțin descurajant: „Conţinutul de azot mineral (Nmin) din sol la un moment dat poate fi determinat printr-o metodă riguroasă de laborator. Informaţia obţinută, convertită în kg azot/ha, poate fi folosită la stabilirea dozelor de îngrăşăminte cu azot de aplicat în primăvară la culturile de toamnă.”
Așadar, o bună parte din azotul deja existent în profilul de sol rămâne necunoscut. Graficul teoretic pleacă de la ipoteza că fertilizarea e singura sursă de N disponibil — ceea ce, în teren, este complet fals.
Probele de sol sunt adesea recoltate numai până la 20 cm adâncime, în timp ce rădăcinile culturilor ajung la:
100 cm la grâu,
150–180 cm la sfeclă pentru zahăr, porumb și floarea-soarelui.
Astfel, o parte semnificativă din azotul disponibil rămâne necunoscută — ceea ce distorsionează complet interpretarea oricărei „curbe de răspuns” bazate doar pe doza aplicată de îngrășământ.
2️⃣ Variabilitatea climatică (exemplu: 2014–2015–2024)
Datele din teren arată că ploaia și temperatura pot influența producția mai mult decât doza de azot:
2014:cu o doză de 109 kg N/ha, s-au obținut 9.572 kg/ha, cu precipitații de 275 l/m² (aprilie–august);
2015:cu o doză de 183 kg N/ha s-au obținut 8.464 kg/ha, pentru că precipitațiile au fost de numai 187 l/m²;
2016: prin folosirea a numai 95 kg N/ha, producția a fost de 12.171 kg/ha, cu 293 l/m².
Aceste date arată clar că doza de azot mai mare nu garantează producție mai mare: în anii secetoși, excesul de azot chiar reduce eficiența (NUE) și profitul.
Deci graficul teoretic nu poate fi aplicat în perimetre neirigate fără a include factorii climatici.
3️⃣ Necesitatea adaptării pe sol, specie și an agricol
Curbele reale de răspuns la azot diferă semnificativ în funcție de:
- textura și capacitatea de reținere a apei
- cultura (grâu, porumb, sfeclă, floarea-soarelui);
- precipitațiile din perioada de vegetație și din perioada toamnă iarnă pentru culturile de primăvară
- aprovizionarea naturală a solului cu N mineralizat.
O „curbă universală” ignoră acești factori și poate duce la doze ineficiente sau chiar dăunătoare.
4️⃣ Necesitatea includerii componentei economice reale
Graficul simplificat ar trebui completat cu:
- prețul real al îngrășământului (ex. 5 lei/kg N),
- prețul de valorificare al producției (variabil anual la grâu, porumb etc.),
- costurile fixe/ha.
Numai astfel se poate calcula Doza Optimă Economică (DOE), care diferă de doza fiziologică maximă.
Concluzie
Fermierii români nu pot utiliza eficient astfel de grafice generale fără:
- analize reale de sol (până la adâncimea de creștere a rădăcinilor),
- corelare cu precipitațiile și regimul termic,
- calcul DOE adaptat la prețurile actuale.
Altfel spus:
„Curbele de pe hârtie pot părea frumoase, dar în câmp, apa și solul scriu propria lor curbă.”