Controlul fuzariozelor la grâu

 

 

 

Spice fuzariate

În primăverile umede şi calde (peste 20 oC), pot apare infecţii la spic în perioada de înflorire, cauzate de mai multe specii de ciuperci. Densităţile ridicate constituie unul din factorii care favorizează dezvoltarea bolilor. Condiţiile bune de vegetaţie de până acum au condus la un număr mare de plante/mp. În multe cazuri, densităţile mari se datorează utilizării unor soiuri străine, cu capacitate mare de înfrăţire în condiţii favorabile de creştere. De aceea, mulţi fermieri se gândesc să aplice cel de al treilea fungicid la cultura grâului, pentru a preveni dezvoltarea fuzariozelor.

Fuzariozele sunt boli produse de un grup de ciuperci, numite generic Fusarium spp. (Microdochium majus, M. nivale, F. graminearum, F. culmorum, F. avenaceum, F. tricinctum, F. poae şi F. langsethiae). Fuzariozele care afectează spicele, pot produce albirea parţială sau totală a acestora, dacă infecţiile au loc în timpul stadiilor precoce de înflorire. Ulterior, infecţia seminţelor poate avea loc fără simptome vizibile de albire a spicelor. Unele specii determină scăderi ale producţiei (prin deteriorarea clorofilei sau obstrucționarea alimentării cu apă şi elemente nutritive, determinând şiştăvirea boabelor), alte specii produc doar micotoxine, fără a afecta semnificativ producţia. De exemplu, infecţiile cu F. graminearum determină scăderea producţiei şi produc micotoxine, pe când în urma atacului de M. nivale nu rezultă micotoxine. Micotoxinele sunt substanţe toxice pentru animale şi om. Nivelul acestora în boabe, făină şi produse procesate pentru consumul uman şi animal este limitat de legislaţia  UE.

Specialiştii englezi consideră că tratamentele cu fungicide aplicate după apariţia spicului acţionează în 3 direcţii, împiedicând reducerea rapidă a suprafeţei foliare şi prelungind durata de funcţionare a frunzelor şi a spicului:

  1. Asigură protecţia frunzei stindard şi a penultimei frunze împotriva bolilor foliare.
  2. Protejează împotriva bolilor foliare care pot afecta şi spicele, cum ar fi Septoria nodorum, rugina galbenă şi făinarea.
  3. Asigură protecţia spicului împotriva bolilor specifice.

Ce trebuie să ştim despre tratamentele aplicate împotriva fuzariozelor care atacă spicele?

  1. Tratamentele aplicate pentru protecţia spicelor au o eficacitate mai mică decât cele pentru protejarea frunzelor (20-85%, cu o medie de 60%). Acest lucru de datorează mai multor factori, dintre care amintim:
  • Soluţia de stropit acoperă cu dificultate spicul, din cauza poziţiei sale erecte. De aceea, s-a încercat să se folosească duze care distribuie soluţia în două direcţii (faţă şi spate), pentru a mări suprafaţa de contact. De asemenea, se recomandă ca volumul de soluţie să fie mare (peste 150 l, până la 400 l/ha).
  • Doza folosită împotriva fuzariozelor este de regulă mai mare decât împotriva altor boli.
  • Tratamentul pentru protecţia faţă de fuzarioze se face la începutul înfloritului. De aceea, protecţia nu este perfectă pentru boabele în curs de dezvoltare. Produsele au o eficacitate mare, atunci când sunt aplicate cât mai aproape de momentul infecţiei. Ca urmare, au apărut tehnici care prevăd două tratamente, cu două substanţe, cu jumătate din doză fiecare, la începutul şi la sfârşitul înfloririi (8-10 zile mai târziu). Desigur, această strategie presupune o anume doză de risc, deoarece pot interveni condiţii meteorologice care să nu permită efectuarea celui de al doilea tratament. Metoda se foloseşte în Franța, mai ales pentru grâul durum (mai sensibil la fuzarioze), numai acolo unde mărimea suprafeţelor şi dotarea tehnică permit intervenţiile la timp.
  1. Uneori, fermierii au de ales: fac un tratament pentru a stimula producţia, sau pentru a îmbunătăţii calitatea recoltei (starea de sănătate/formarea micotoxinelor). De obicei este un compromis, deoarece speciile de Fusarium, nu pot fi identificate în câmp. Atacul de Fusarium graminearum este controlat eficient cu produse pe bază de triazoli (tebuconazol, metconazol, bromuconazol şi protioconazol), bixafen și strobilurine.

Concluzii. Cel mai potrivit moment pentru aplicarea tratamentului împotriva fuzariozelor este atunci când toate spicele sunt vizibile şi a început înflorirea (se văd primele antere). În mod obişnuit înflorirea începe la 3-4 zile de la apariţia spicului. Când temperaturile sunt ridicate, înflorirea poate avea loc imediat după apariţia spicului, sau chiar în burduf. Înflorirea unui spic durează 3-5 zile. În funcţie de produs, acestea se pot aplica până la sfârşitul înfloritului. Trebuie să se ţină seama şi de restricţiile de aplicare a fungicidelor.

Tratamentele nu trebuie făcute când temperaturile sunt mai mici de 10 oC şi mai mari de 27 oC, plantele sunt ude (de la ploi sau de la rouă), sau stresate (deficienţe de nutriţie, secetă, băltiri, atac de dăunători) etc. Aşteptaţi 1-2 zile pentru refacerea culturii.

De asemenea, cel de al treilea fungicid aplicat la grâu nu trebuie amestecat cu piretroizii de sinteză (mai ales formulările EC/CE) utilizaţi pentru combaterea ploşniţelor, deoarece se reduce eficiența produselor (Ion Săvulescu FMC).

65% din producția de boabe la grâu depinde de fotosinteza realizată de spic şi de frunza stindard. De aceea, protejarea lor de atacul bolilor este esenţială.

Se recomandă aplicarea unui fungicid la grâu după încetarea ploilor, chiar dacă grâul se află în perioada de umplere a boabelor, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii: nu a fost făcut un tratament la înspicare/înflorire, producția estimată depăşeşte 4 t/ha, frunzele bazale sunt (puternic) atacate de boli. Atenţie însă la timpul de pauză ce trebuie respectat pentru fiecare produs!

Material prelucrat dintrun articol apărut în Profitul agricol 2011, nr. 21/18.

 

 

Facebook Comments