Se vorbește prea mult despre încălzirea globală ca să nu se ia măsuri de precauție, pe ici pe colo, prin tehnologiile esențiale.
Și astfel ni se propune o secvență tehnologică destul de nouă pentru mulți fermieri, controlul în timpul toamnei a unor buruieni graminee și dicotile din culturile de cereale.
Aplicarea toamna a unor erbicide la cultura grâului este o pistă interesantă de testare a tehnologiilor redefinite de schimbările climatice.
Companii mari cum ar fi Corteva, Bayer, Syngenta, FMC, Adama etc. încearcă să obișnuiască fermierii români cu tehnologii „de vreme caldă”, cum ar fi erbicidarea din toamnă a grâului, oferind pieței produse ce ar putea fi folosite în acest scop. Marele avantaj al acestor combinații noi de substanțe active este că atunci când sunt condiții favorabile, printr-o singură aplicare, se ating 3 obiective dintr-o lovitură:
1. controlul samulastrei de rapiță sau de floarea-soarelui dacă este cazul,
2. managementului noilor veniți pe listaa celor maipăgubitoare buruieni, dintre care se disting dicotilele Veronica hederifolia (doritoare), Stelaria media (rocoină), Galium aparine (turiță) și monocotilele Alopecurus myosuroides – coada vulpii, Bromus secalinus – obisga secarei, Lolium spp. (L. temulentum, L.multiflorum, L. perenne) – Vulpia myuros (vulpia), Poa spp.(firuța).
În alte condiții ar trebui să se facă cel puțin două erbicidări, una pentru monocotile și a doua, pentru dicotile, cu 10-14 zile mai târziu
Reușita acestei tehnologii presupune existența condițiilor meteo favorabile pentru erbicidare.
Temperatura minimă la care se aplică cele mai „curajoase” erbicide este în majoritatea cazurilor de 5 oC. Este temperatura la care plantele, de grâu în cazul nostru, nu suferă pierderi mari de producție din cauza stresului generat de temperaturile destul de scăzute care încetinesc metabolizarea produselor pentru protecția plantelor aplicate.
În eticheta unui produs din această categorie, se specifică faptul că utilizarea acestuia poate provoca decolorarea temporară a plantei de cultură, fenomen care însă nu afectează recolta. N-o fi afectând-o, dar plantele de grâu suferă când sunt stropite cu pesticide la temperaturi (mai mici de 5 oC și mai mari de 25 oC), la care metabolismul lor nu funcționează suficient de intens.
În Regatul Unit se folosește cu succes această tehnologie, având desigur câteva particularități.
Există o serie de erbicide noi, cu două-trei substanțe active, care pot controla câteva graminee și (mai multe) dicotile anuale, care germinează toamna.
Cele mai eficace erbicide sunt cele care se aplică preemergent, în cel mult 48 de ore de la semănat. Fermierul trebuie să cunoască spectrul de buruieni existent în fiecare parcelă.
În cazul acestor erbicide noi, unul dintre componente formează o peliculă pe sol care acționează ca o barieră chimică și „stopează” buruienile în curs de răsărire. Acestea absorb erbicidul prin rădăcini, hipocotil și cotiledoane. Sunt erbicide peliculare cu efect rezidual. Unele molecule au un efect rezidual atât de puternic, încât bariera chimică poate împiedica răsărirea buruienilor un timp îndelungat.
Coleoptilul grâului străbate fără mari probleme acest baraj chimic, dar în cazul unor precipitații abundente, care levigă erbicidul până la nivelul rădăcinilor, pot apărea unele mici probleme. Poate și din acest motiv, în eticheta unui produs se recomandă ca patul germinativ să fie bine pregătit, iar însămânțarea să se facă la adâncime uniformă, de 3-4 cm, acoperind perfect semințele cu pământ.
Nu se aplică erbicidele în timpul răsăririi. Dar dacă se întârzie puțin pentru ca plantele de grâu să fie mai puțin stresate de erbicide, controlul buruienilor graminee este mai dificil.
În etichetele erbicidelor mai sunt menționate câteva restricții legate de climă. Produsul nu se va aplică:
- Pe plantele afectate de boli, dăunători, îngheț și secetă.
- Când temperatura aerului este sub 5 oC.
- După nopți cu îngheț și înainte de înghețuri prognozate.
În Anglia grâul se seamănă în luna septembrie și de cele mai multe ori se poate face erbicidarea și cu produse postemergente, înainte ca plantele să fie afectate de diverse stresuri legate de climă.
În România, de multe ori nu sunt condiții favorabile pentru erbicidarea de toamnă. Când se seamănă grâul la jumătatea sau sfârșitul lui octombrie, uneori seceta întârzie răsărirea până în noiembrie, când, conform graficelor de mai sus, temperaturile în noiembrie nu sunt favorabile erbicidării. Primele înghețuri sunt de asemenea în octombrie.
Dar, odată cu încălzirea globală, vor fi din ce în ce mai des întâlnite condiții favorabile pentru erbicidat în toamnă . De aceea, ar trebui să fim pregătiți pentru ele. În sudul țării, în județul Teleorman, în exploatația coordonată de prof Berca, dintre tehnologiile influențate de schimbările climatice, se testează și erbicidarea în toamnă.
Timp de 40-50 de ani, rezultatele obținute de Șarpe și colab. „au făcut legea” în controlul buruienilor în România.
În mod „tradițional”, la noi controlul buruienilor la grâu se face primăvara. Ideea este susținută de cercetători, N. Ionescu (2011) care-i citează pe Şarpe şi colab.1983: erbicidele se aplică primăvara, când grâul se află în stadiul de sfârşit de înfrăţit şi început de împăiere, iar buruienile se află în stadiul de rozetă.
În lucrările de fitotehnie, Bîlteanu 2003 și Roman 2011 menționează dintre monocotile ca importante numai iarba vântului și odosul, controlate de erbicide aplicate primăvara. Șarpe 1981, citat de Bîlteanu 2003 a menționat 40 de specii de dicotile anuale și perene ce pot fi găsite în lanurile de grâu și 10 specii de monocotile, controlate bineînțeles, prin aplicarea erbicidelor primăvara.
În 1987, un număr de 93 de erbicide asigurau protecția plantelor de grâu, numărul lor atingând acum cifra de 125, o cifră ce va fi mult micșorată de pactul verde european. Dintre acestea, cca. 25 de erbicide asigură protecția împotriva buruienilor graminee din culturile de grâu. În ultimii 10 ani au apărut și alte graminee, ca urmare a tratamentelor repetate numai cu erbicide pentru combaterea buruienilor dicotiledonate (Penescu 2015): Alopecurus myosuroides – coada vulpii, Bromus secalinus – obisga secarei, Lolium spp. (L. temulentum, L.multiflorum, perenne) – Vulpia myuros, Poa spp.
În Agrotehnica (2011), profesorul Berca care citează autori străini, deci valorile prezentate sunt altele în condițiile din România, cele mai dăunătoare buruieni monocotile sunt Apera spica venti (iarba vântului), care reduce producția cu 4-8 kg/ha pentru fiecare plantă/mp., Alopecurus myosurides (coada vulpii), care provoacă pierderi de 3-6 kg/ha pentru fiecare plantă/mp.
Dintre dicotile, cele mai păgubitoare buruieni sunt Galium aparine (turiţă) cu 10 – 30 kg/ha pentru fiecare plantă/mp și Matricaria spp. (mușețel) cu 4-12 kg/ha pentru fiecare plantă/mp.
Concluzii. Am putea încerca noile erbicide când previziunile meteorologice indică o toamnă lungă.
