Azotul din sol, o determinare inutilă?

Depinde de metoda de analiză. Și de scopul pentru care se face.

Dacă analizele se fac din probe de sol recoltate numai din stratul arabil (0-20 sau 0-30 cm), odată la 3-5 ani, rezultatele nu sunt întotdeauna corecte, deoarece se ignoră azotul din straturile mai profunde (30-90 cm), și de pe întreg profilul în anii în care nu se face analiza. Acest lucru se întâmplă când se calculează DOE (doza optimă economic), o dată la 3-4-5 ani, metodă propusă în noul Cod de Bune Practici Agricole (pagina  104). Și iată ce implicații pot apărea.

Poluarea apelor cu nitrați proveniți din surse agricole poate fi evitată și prin reducerea cantității de azot mineral din sol, prin  plafonarea dozelor la niveluri considerate nepoluante.

În schița CBPA (Codul de Bune Practici Agricole) supusă discuției publice sunt propuse două metode de plafonare a dozei de azot:

  1. Limitarea la 130 kg N/ha/an în cazul în care nu se execută studii agrochimice.
  2. Limitarea la doza calculată de azot printr-o metodă elaborată de către ICPA în anii 80 și perfecționată continuu de atunci, numită DOE (doză optimă economic).

DOE se calculează ținând cont de recolta scontată și de aportul solului.

În exemplul dat în anexa 11, la pagina 112 în CBPA, aflăm că azotul mineral provenit dintr-un sol cu 3,45% humus, este în cantitate de 91,4 kg N/ha. Acesta provine din azotul disponibilizat de sol în cursul perioadei de vegetaţie, din azotul provenit din apa de irigaţie şi din atmosferă (pulberi, precipitaţii), din azotul provenit din fixare biologică, din azotul provenit din mineralizarea resturilor vegetale ale culturilor precedente. Această valoare acoperă și pierderile prin imobilizarea de către microorganismele din sol, prin volatilizare, denitrificare şi prin levigare.

Observații

  1. CBPA propune o doză de 130 kg N/ha pentru toate culturile de câmp de pe solele unde nu s-a făcut un studiu agrochimic (pagina 51).
  2. Aceeași doză (131 kg N/ha), se obține din calcul pentru 9 t/ha, într-un exemplu prezentat de CBPA pentru un sol cu 3,45 humus% (paginile 111-112).
  3. La Orezu, pe o solă cu un procent de humus de peste 3,6%, producţia medie de porumb a fost de 12,5 t/ha, la o doză de 124 kg N/ha.
  4. La Mihail Kogălniceanu, judeţul Ialomiţa, și SCDA Caracal, judeţul Olt,  cu 130 – 137 kg N/ha s-au obținut 8,8 – 8,5 t/ha de grâu.

Concluzii parțiale

La prima vedere, 130 kg N/ha pare o doză suficientă pentru obținerea unor producţii destul de mari pe soluri fertile, atât pentru porumb cât și pentru grâu.

Plantele absorb azotul din sol, mai ales sub formă minerală (ionii nitrat și amoniu). Într-un material publicat pe site-ul ICPA, se specifică că „azotul mineral (amoniacal şi nitric), existent în profilul solului la ieşirea din iarnă, se determină de regulă pe o grosime a solului de 90 cm. În sol se pot acumula cantităţi importante, de ordinul zecilor de kg, de azot mineral, care pot fi folosite eficient de culturi”.

În 1989, Vintilă și colab. au găsit următoarele cantități de nitrați pe un cernoziom din Jimbolia, judeţul Timiș la cultura grâului cu 10 zile înainte de fertilizarea de primăvară: 80 kg N/ha pe adâncimea 0-30 cm, 35 kg N/ha pe adâncimea 30-60 cm și 20 kg N/ha pe 60-90 cm, în total 135 kg N/ha.

 

Numai în acest fel se pot explica rezultatele obținute de la Orezu, Mihail Kogălniceanu și Caracal. Dozele în jur de 130 kg N/ha n-ar fi putut realiza producţii atât de mari fără aportul azotului mineral din sol aflat la adâncimi mai mari de 20 cm.

Azotul mineral în exces poate determina poluarea apelor freatice dacă este levigat. Pentru a se evita fertilizarea în exces, CBPA propune utilizarea DOE, care pot asigura obținerea producţiilor dorite de fermieri, dacă plouă suficient.

Dar DOE se calculează pe baza analizelor agrochimice din probe de sol recoltate pe adâncimea de 0-20 cm. Din acest motiv, pot exista cantități mari de azot mineral în sol (chiar peste 100 kg N/ha) pe adâncimea de 20-90 cm , sub stratul de sol analizat pentru calcularea DOE, care este ignorat.

Concluzii

Dacă:

  1. autorii CBPA știu că azotul mineral trebuie măsurat până la adâncimea de 90 cm, deoarece pot fi prezente cantități mari care ar putea provoca poluarea apelor freatice,
  2. Vintilă și Borlan, doi dintre cei mai importanți autori ai formulelor de calcul tip DOE în anii 1980-1984, au recomandat în lucrarea din 1989, să se ajusteze DOE în funcţie de rezerva de azot mineral eficient din profilul solului (0-90 cm),

de ce se recomandă ca executarea unui studiu agrochimice să se limiteze la calcularea DOE pe adâncimea de 0-20 cm?

Ținând seama de aceste considerente, nici plafonarea la 130 kg N/ha în cazul în care nu se realizează un studiu agrochimic nu este o garanție că nu are loc poluarea apelor cu nitrați.

Nu merge și așa! Trebuie luat în calcul și azotul mineral aflat la adâncimi mai mari de 20 cm! Nu trebuie neapărat să facem analize de sol la adâncimi de 60-90 cm. De fapt ar fi imposibil! Dar există senzori, există și softuri.

Trebuie să recunoaștem și faptul că autorii codului sunt într-o situație imposibilă: trebuie să stabilească reguli care nu pot fi respectate.

Finanțat din programul de cercetare Horizon 2020, în această lună a început mega-proiectul european DEMETER, care își propune ca, într-o agricultură copleșită de soluții digitale, să ajute fermierii să exploateze mai bine contextul operațional existent, adică platformele, utilajele, senzorii pe care îi au la dispoziție,  pentru a extrage noi cunoștințe prin care își pot îmbunătăți deciziile și perormanțele.

Intre obiectivele vizate se numără elaborarea unor mecanisme de schimb de cunoștințe, pentru a oferi un spațiu de interoperabilitate pentru domeniul agroalimentar, prezentând tehnologii și date de la diverși furnizori, asigurând interoperabilitatea acestora și folosind (și îmbunătățind) un set de standarde.

Consorțiul proiectului numără nu mai puțin de 60 de parteneri, între care și Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR), în tandem cu partenerul tehnologic SIVECO. Prin pilotul românesc, aceștia și-au stabilit ca obiectiv să implementeze o platformă care să sprijine un sistem decizional pentru cultura de porumb, făcând-o mai stabilă și mai performantă, în paralel cu reducerea amprentei sale asupra mediului.

Material realizat de Horia-Victor Hălmăjan și de Cristina Cionga, Director Afaceri Europene APPR

Facebook Comments