În colaborare cu Cristina Cionga, Director Afaceri Europene APPR, am făcut câteva observații la schița de lucru a CBPA care este supusă dezbaterii publice.
CBPA este un instrument impus de legislația europeană (Directiva Nitrați) pentru evitarea/reducerea poluării cu nitrați din surse agricole. De aceea, scopul elaborării lui nu este de a face fermierii fericiți. Trebuie să se găsească balanța dintre veniturile fermierilor și protejarea mediului. Fermierii sunt parte a acestei ecuații dar nu sunt singurii. Protejarea mediului e cel puțin la fel de importantă afirmă George Cojocaru.
Din acest motiv, referirile care se fac în CBPA la practicile agricole trebuie să fie cât mai precise, pentru a da fermierilor informaţii cât mai exacte.
Este greu de comunicat multe informaţii exacte, dacă nu te bazezi pe o bibliografie serioasă. Un cod apărut în Regatul Unit are 176 de trimiteri bibliografice pentru a susține și detalia afirmațiile din lucrarea respectivă.
Autorii CBPA din România n-au avut aceeași ofertă bibliografică. Au ales de aceea modelul unui manual unic, fără bibliografie și cu o singură variantă de răspuns. Unde sunt mai multe variante, au apărut din neatenție. Din acest motiv, apar două situații neplăcute:
- lipsesc informaţii importante și
- sunt informaţii care trebuie revizuite.
Din prima categorie fac parte informaţiile despre planul de fertilizare.
Câteva observații:
- În planul de fertilizare simplificat, care trebuie realizat conform modelului prezentat în Anexa 10, nu se înregistrează dozele de fosfor și de potasiu. În acest caz, denumirea corectă este plan simplificat de fertilizare cu azot?
- Urmărim doar de poluarea cu nitrați, sau și cea cu fosfor?
- În Regatul Unit 25% din fosforul care ajunge în râuri provine din terenurile agricole.
- De ce a fost desemnată o doză maximă de azot pentru exploatațiile care nu au un studiu agrochimic?
- Dacă dorim evitarea poluării cu nitrați, înseamnă că 130 kg N/ha este doza la care nu are loc levigarea nitraților pe cele mai expuse terenuri la poluarea apelor freatice?
- Sau doza trebuie aplicată fracționat?
- toamna se aplică cel mult 32,5 kg/ha (1/4 din doza maximă de 130 kg N/ha),
- în perioada 15 noiembrie – 15 martie se pot aplica maxim 50 kg N/ha, dacă terenul nu e înghețat sau acoperit cu zăpadă, (pagina 64)
- restul cantității de azot (47,5 kg N/ha) se aplică între alungirea paiului și burduf.
- Sau doza trebuie aplicată fracționat?
- Nu este clar care este doza maximă de azot care poate fi folosită la culturile de câmp atunci când nu se face un studiu agrochimic. În noua versiune a codului sunt două propuneri pentru doza maximă de azot:
- 130 kg N/ha din îngrăşăminte minerale (capitolul 6. Aplicarea îngrăşămintelor cu azot, pagina 51).
- 300 kg N/ha: 130 kg N/ha din îngrăşăminte minerale și 170 kg N/ha din îngrăşăminte organice (subcapitolul 3 Planuri de fertilizare, la pagina 62).
- Cred că această variantă „excesivă” este o greșeală, deoarece putem presupune că o asemenea doză de azot este prea mare pentru a fi utilizată fără să cunoaștem factorii de risc pentru poluarea cu azot.
- Dar 170 kg N/ha este o propunere binevenită.
- Analizând probe de sol de pe o adâncime de numai 20 cm, o dată la 4 ani, așa cum prevede metodologia studiului agrochimic (Anexa 11, pagina 104):
- Nu se ține seama de azotul mineral care se găsește în sol până la adâncimea de 90 cm (cernoziomuri) sau 60 cm (preluvosoluri).
- În condițiile din România, fiecare 100 mm de precipitații căzute pe solurile saturate cu apă și neînghețate, deplasează nitrații în jos cu 40-50 cm pe solurile nisipoase, cu 30-35 cm pe solurile lutoase și cu 20-25 cm pe cele argiloase (Vintilă și colab. 1989).
- În 1989, Vintilă și colab. au găsit următoarele cantități de nitrați pe un cernoziom din Jimbolia, judeţul Timiș la cultura grâului: 80 kg N/ha pe adâncimea 0-30 cm, 35 kg N/ha pe adâncimea 30-60 cm și 20 kg N/ha pe 60-90 cm, în total 135 kg N/ha.
- Prin recalcularea dozei totale de azot, ținându-se seama de azotul de pe profil, s-a redus cantitatea de azot aplicată primăvara cu 104 kg N/ha.
- Observăm că valoarea cu care s-a micșorat doza de azot aplicată primăvara (104 kg N/ha) este mai mică decât cantitatea de azot mineral de pe adâncimea 0-90 cm (135 kg N/ha, deoarece o parte din azotul mineral din sol nu poate fi absorbit din cauza concentrației mici din soluția solului. În sola respectivă, unde IN (Indicele de N) a fost 2,5, cantitatea nefolosită este de 31 kg N/ha (135 kg N/ha – 31 kg N/ha = 104 kg N/ha).
- Trebuie găsită o altă metodă de estimare a azotului de pe profilul solului. Nu se pot face analize chimice în fiecare primăvară pentru determinarea azotului mineral pe adâncimea de 0-90 cm.
- Dar nici nu putem fertiliza cu doze de azot în funcţie doar de cantitatea găsită în primii 20 cm, atunci când scopul nostru este evitarea poluării apelor cu nitrați, iar variațille climatice sunt foarte mari.
- Pentru fosfor și potasiu nu sunt probleme, deoarece cantitatea cea mai mare din aceste elemente se găsește în stratul arabil (0-25 cm).
- Informații greșite, care puteau lipsi din CBPA
- „Îngrăşămintele minerale cu fosfor prezintă solubilitate mult mai redusă (10-20 % în primul an de la aplicare”. (pagina 6).
- Este o confuzie. Este vorba de fapt de coeficientul de utilizare directă (Cu) al îngrăşămintelor cu fosfor în primul an, care variază între 5-25%, în funcţie de tipul de sol, specia de plante și tehnologia folosită. Cu arată ce proporție din doza aplicată este absorbită de plante (Budoi 2001).
- Solubilitatea îngrăşămintelor cu fosfor variază de la 98% la superfosfat concentrat la 1-1,5% la fosforitele neactivate (Budoi 2001).
- „În toate cazurile se foloseşte ca îngrăşământ de bază unul mai greu solubil în apă” (pagina 68).
- Nu se poate generaliza. În primul rând nu sunt definiți termenii de „îngrăşământ de bază și fertilizarea de bază”.
- În tabelul 3.5 la paginile 19-20, aflăm că „aplicarea de bază se face prin introducerea cu plugul” în sol.
- Așadar, la porumb, la fertilizarea de bază aplicată toamna, ar trebui folosite fosforitele activate, cu o concentrație de 6-15% P2O5 solubil și n-ar trebui aplicat superfosfatul, pentru că are concentrație de fosfor mobil ce variază de la 36% la 49% P2O5 ?
- „Punerea la dispoziţie, pe toată perioada de vegetaţie, a unei serii de nutrienţi minerali …, în cantităţi şi proporţii adecvate pentru ca o cultură să producă la un nivel cantitativ şi calitativ corespunzător potenţialului acesteia”– pagina 8.
- Este vorba de potențialul de producţie al parcelei, nu al culturii.
- Nu fertilizăm ca să obținem 30 t/ha de porumb sau 16 t/ha de grâu (potențialul culturilor respective), ci cât ne permite potențialul ( fertilitatea) solei pe care o cultivăm.
- „Îngrăşămintele complexe se recomandă a fi aplicate în funcţie de raportul dintre nutrienţi. De exemplu: cele în care predomină P2O5 (pentaoxid de fosfor) sunt mai adecvate pentru cerealele păioase înainte de semănat, cele cu un raport în favoarea azotului sunt adecvate pentru culturi tehnice etc”. pagina 68.
- Complicații inutile. Fosfaţii de amoniu MAP și DAP pot fi utilizați și la rapiţă, și la floarea-soarelui (îngrăşământ starter), care sunt și ele plante tehnice.
- ”Se fabrică două tipuri : fosfat monoamoniacal (MAP), care conţine 12 % N şi 50-52 % P2O5 şi fosfat diamoniacal (DAP), care conţine 16-18 % N şi 46-48 % P2O5. Se pot aplica la toate culturile şi pe toate tipurile de sol înainte de semănat sau chiar în timpul vegetaţiei”. Anexa 4, pagina 95.
Concluzii
Codul de Bune Practici Agricole, varianta românească a fost scris în spiritul european, în mare parte pentru că unele măsuri sunt obligatorii. Dar îl putem face mai favorabil fermierilor români.
Ne-au impresionat două comentarii dintr-un cod din Regatul Unit:
- codul aduce doar în anumite situații beneficii fermierilor și
- trebuie respectate perioadele de interdicție de aplicare a îngrăşămintelor cu azot, numai dacă plantele nu au o cerință specifică în acea perioadă.