O mare parte dintre consumatorii din țările bogate își doresc să aibă acces la o hrană sănătoasă, care, în opinia lor este musai obținută cu foarte puține pesticide și îngrăşăminte de sinteză.
Și cine le-ar putea lua locul? Biostimulatorii?
De ce? Pentru că provin dintr-o mare varietate de substanțe biologice și microorganisme, pot fi aplicați la sol (ca activatori ai vieți microbiene din sol), pe seminţe sau pe plante, pe întreg ciclu de vegetație, având efecte pozitive asupra cantității și calității recoltelor, în mare parte datorită faptului că stimulează creșterea rădăcinilor și absorbția elementelor nutritive, măresc toleranța plantelor la diferite tipuri de stres biotic (atacul bioagresorilor precum bolile și dăunătorii) sau abiotic (secetă, arșiță ger).
Consiliul European al Industriei Biostimulatorilor (EBIC) a definit în 2014 biostimulatorul ca „un produs care conține una sau mai multe substanțe și / sau microorganisme a căror funcție este, atunci când este aplicat pe plante sau în rizosferă, de a stimula procesele naturale pentru a îmbunătăți / a favoriza absorbția sau eficiența utilizării nutrienților, toleranță la stresul abiotic și calitatea recoltei, indiferent de conținutul de nutrienți al biostimulatorului”.
Definiția le-a dat apă la moară unor producători de biostimulatori. De multe ori nu există nicio legătură între compoziția biostimulatorului și presupusul lui efect.
Biostimulatorii pot fi compuși din:
- Acizi humici și fulvici, aplicați pe sol sau pe plante, pentru a îmbunătăți absorbția anumitor nutrienți sau a stimula dezvoltarea plantelor, în specia a rădăcinii.
- Aminoacizi (și derivate proteice) folosiți pentru a îmbunătăți fertilitatea solului, vigoarea și sănătatea plantelor, toleranța lor la stres.
- Extracte din alge marine și din plante folosite pentru a îmbunătăți structura solului, capacitatea de schimb cationic, activitatea microorganismelor din sol (rizosferă).
- Microorganisme (bacterii și ciuperci) cu rol de ameliorare a nutriției plantelor. Pot fi utilizați împreună cu fertilizanții clasici sau în lipsa lor.
Dintr-un document realizat de asociația franceză a producătorilor de îngrăşăminte AFCOM în 2014 pentru Ministerul Agriculturii din Franţa, aflăm următoarele:
- În 2010, la nivel mondial, fertilizanții utilizații în producţia vegetală reprezentau 71% din valoarea inputurilor, pesticidele 25% , iar fertilizanții speciali din care fac parte și biostimulatorii, 4%. Aceștia, în valoare de 1 miliard de euro, reprezentau 0,6% din totalul inputurilor.
- Valoarea estimată a biostimulatorilor ce vor fi utilizați în Uniunea Europeană în 2020 este de 800 milioane de euro.
- Se așteaptă o creștere anuală de 10% a vânzării de biostimulatori.
- Biostimulatorii eficienți se obțin destul de repede, după 1-2 ani de cercetare, cu costuri relativ mici, de 1,5-3 milioane de dolari americani, dacă comparăm cu omologarea unui produs pentru protecţia plantelor, care poate costa în jur de 20 milioane USD și se obține în 10 ani.
Foarte multe lucrări științifice au arătat faptul că biostimulatorii pot fi folosiți cu succes pentru obținerea unor sporuri cantitative și calitative de producţie, uneori cu reducerea cheltuielilor și realizarea unor profituri.
Simulatori și biostimulatori
Cu toate acestea, mulți fermieri sunt prudenți în folosirea biostimulatorilor, din cauza rezultatelor de producţie fluctuante obținute în condiții de câmp, destul de diferite de cele promise de marketing, realizate în laboratoare sau în sere. De aceea este nevoie de mai multe informaţii despre modul de folosire al acestor produse.
Scepticismul fermierilor este cauzat de următoarele elemente:
- Unele produse sunt puternic influențate de factorii de mediu care nu sunt suficient de bine cunoscuți. Preparatele microbiene pot fi puternic influențate de condițiile și de durata de păstrare.
- Efectul biostimulatorilor depinde uneori de specie și chiar de soi sau hibrid.
- Preparatele bacteriene care stimulează fixarea azotului în orezării sunt mai puțin eficace la noile soiuri de orez care au o mai mare capacitate de absorbție a azotului din sol în comparație cu soiurile „tradiționale”.
- Un colectiv de cadre didactice de la USAMV Cluj Napoca a experimentat timp de 2 ani (2012-2013) aplicarea la 6 soiuri semitimpurii de cartof a unor produse neconvenționale (îngrăşăminte foliare și biostimulatori). Soiurile au reacționat diferit la biostimulatori și în funcţie de condițiile diferite din cei doi ani experimentali. În 2014, la aplicarea a 5 produse neconvenționale s-au „înregistrat diferențe foarte semnificativ negative”. (Brașovean și colab. 2015 – Protecția plantelor Vol. XXV, nr. 96)
- Marketing agresiv, fără acoperire în câmp. Institutul Arvalis, a făcut o serie de experiențe în condiții de câmp în care s-au observat următoarele:
- Nu a existat nicio diferență semnificativă în 4 locații, la aplicarea unui biostimulator la grâu în două reprize de 0,5 l/ha la 1-2 internodii și la burduf, deși firma producătoare promitea un spor de 200 kg/ha. Biostimulatorul conținea N, P, S, Mn, Zn și filtrat de alge.
- Când fertilizarea cu îngrăşăminte chimice a fost făcută corect, aplicarea biostimulatorilor la sol nu a mărit producţia.
- Biostimulatorii aplicați la sol nu au reușit să suplinească lipsa fosforului și a potasiului când aceste elemente nu au fost administrate conform planului de fertilizare. (Bulletin Sol et Agronomie des Chambres d’agriculture des Pays de la Loire – N°1 du 05 janvier 2017).
- Nu există o procedură comună de evaluare a eficacității produselor. Din acest motiv sunt păstrate pe piață produse care nu sunt eficiente în majoritatea cazurilor când sunt folosite.
- Trebuie efectuate experiențe pentru a stabili cu exactitate momentul și condițiile de aplicare a unui anumit biostimulator.
Concluzii. Pentru a utiliza biostimulatorii, firmele producătoare trebuie să câștige încrederea fermierilor pregătind o descriere realistă și profesionistă a produselor. Nu pot fi toți biostimulatorii potriviți pentru toate culturile, în toate fazele de vegetație. De asemenea, argumentele subiective ar trebui evitate.