Sulful este al patrulea element ca importanță, după azot, fosfor și potasiu pentru cereale. Din acest motiv, unii distribuitori de îngrășăminte cu sulf exagerează importanta acestui element.
De aici și până la „Nicio parcelă fără sulf!” nu a fost decât un pas. Uneori insistențele distribuitorilor de îngrăşăminte au fost atât de exagerate, încât s-a ajuns să se spună că sulful poate înlocui azotul!? Sau că se poate reduce (până la 0), doza de fosfor pe solurile cu pH ridicat atunci când se aplică sulfat de amoniu.
De-o fi una, de-o fi alta, ce e sulf și pentru noi?
Fertilizarea cu sulf se face în funcție de tipul de sol, de doza de S aplicată plantei premergătoare și de cantitatea de precipitații căzute în timpul toamnei și a iernii, deoarece este ușor levigabil. Fertilizarea cu sulf se justifică doar în anii cu toamne și ierni ploioase (peste 250-350 l/mp) și pe solurile superficiale și dacă nu s-a aplicat S la premergătoare. în astfel de condiții doza de sulf la grâu poate ajunge la 50 kg SO3/ha și poate fi aplicată prin cele mai ieftine surse de S, la sfârșitul înfrățirii.
Specialişti americani de la Universitatea Purdue, recomandă amestecul ureei cu sulfat de amoniu, ca una din cele mai ieftine metode de prevenire a carenţei de S la grâu.
Carența de sulf se poate manifesta în vetre, începând cu stadiul de alungire a paiului, prin îngălbenirea frunzelor tinere.
Dacă se manifestă carențe, experții francezi recomandă o fertilizare curativă cu 20-40 kg SO3, aplicată foliar sub formă de sulfat de amoniu în concentrație de 10%. (cantități mari de apă, pentru a nu produce arsuri pe plante).
Preventiv, pe solurile ușoare, în anii ploioși, se aplică 30-50 kg SO3, spre sfrșitul înfrățitului.
Raportul N/SO3 în Franța este de 2-3/1.
În România,, la valori sub 5 ppm S poate apare deficienţa de sulf la plante. După Borlan ş.a. (1993),citat de Budoi (2001), pe solurile deficitare în S (< 5 ppm S mobil), la culturi de câmp, dozele de S vor reprezenta 8-10 % din dozele de N.
Atenție: cantitatea de sulf din îngrășăminte poate fi exprimată în sulf elementar sau trioxid de sulf. Relația dintre cele două forme este următoarea:
1 kg S/ha = 2,5 kg SO3/ha, iar
1 kg SO3/ha = 0,4 kg S/ha.
Concluzii:
Fertilizarea cu sulf mărește câteodată producția, dar uneori îmbunătățește doar calitatea de panificație a pâinii ( nu influențează direct conținutul în proteine, ci tinde să crească calitatea lor).
Pe solurile acide se poate folosi toamna ca sursă se sulf superfosfatul simplu: 19% P2O5 solubil în apă, 33% SO3 și 31% CaO. Se fabrică la Năvodari