Nu știu dacă încrederea „oarbă” în puținii consultanții din România, în tipăriturile din străinătate sau în distribuitorii de inputuri „secundare” (care încă nu sunt încă foarte bine cunoscute de fermieri, cum ar fi îngrășămintele foliare și lichide, biostimulatorii), îi poate ajuta pe aceștia să-și optimizeze semnificativ tehnologiile din punct de vedere economic.
În schimb, testarea în ferma proprie este obligatorie pentru situații ca cea din acest an, cu un mare dezechilibru între costul îngrășămintelor și cel al producției agricole și evoluția imprevizibilă a utilajelor folosite cu precădere în Ucraina, la recoltare sau la jafuri (tractoare sau tancuri).
Pentru situațiile pe cât de „normale” ne permit schimbările climatice să fie, cum ar fi alegerea dozei de azot la porumb pentru o anumită regiune, aceasta se stabilește după efectuarea multor teste, timp îndelungat. De exemplu, extensioniștii de la Universitatea Purdue din Indiana (Statele Unite), au stabilit doza de azot pentru porumb, după ce au analizat peste 260 de teste efectuate timp de 10 ani, iar camerele agricole din fosta regiune Lorena din Franța, au realizat același lucru după 20 de ani de testări.
Din acest motiv, consultanții care își bazează recomandările pe experiențe de lungă durată, au de multe ori alte soluții decât tehnologiile inovatoare de moment, care implică utilizarea pe scară largă a îngrășămintelor foliare și a biostimulatorilor, evident mai ieftine decât fertilizarea corelată cu exportul din sol al elementelor nutritive.
Pentru majoritatea întrebărilor legate de soluțiile din acest an, răspunsurile ar trebui să înceapă cu „depinde”. Asta înseamnă că, în funcție de perioada postbelică sau interbelică (Doamne ferește!) în care se va recolta cultura respectivă, la aceeași întrebare putem avea răspunsuri (foarte) diferite.
Deocamdată singura soluție pe care o au fermierii să-și optimizeze tehnologiile este să încerce în ferma proprie tehnologiile inovatoare care li se par potrivite. Ei trebuie să verifice pe suprafețe mici în ferma proprie prin metoda testelor în benzi, soluția tehnică aleasă. În aceste experiențe în condiții de producție se încearcă noua tehnologie pe o bandă de o lățime egală cu un multiplu al lățimii de lucru a combinei cu care se recoltează.
Astfel, s-ar putea valida sau nu, pentru condițiile locale, unele concluzii ale Institutului Arvalis, cum ar fi:
- Azotul aplicat foliar nu este mai bine utilizat de către plante decât azotatul de amoniu granulat, mai ales la ultima fracție la grâu.
- Doza N aplicată foliar nu trebuie să depășească 20 kg N/ha, pentru a evita arsurile de pe frunze.
- Aporturile de nutrienți din îngrășămintele foliare sunt în unele cazuri, nesemnificative în raport cu nevoile culturii.
În ceea ce privește doza optimă economic, stabilirea ei este mai greu de realizat, deoarece prețul recoltei va depinde mult și de epoca de recoltat, postbelică sau interbelică.