Din discuția Alinei Crețu cu directorul general Bayer în România, vicepreședinte AIPROM, Boulem Saidi, cred că putem trage câteva concluzii interesante despre modul în care trebuie abordată negocierea cu Comisia Europeană privind Pactul verde european.
Întâi de toate trebuie să avem cel puțin un motiv pentru a produce cât mai multă hrană. Iată unul dintre ele.
În seara zilei de 4 iulie 2021 (ora 18), populația estimată a lumii era de peste 7,87705 miliarde de guri de hrănit (https://www.worldometers.info/ro/).
Din cele 124.000 de decese zilnice, 24.000 au fost cauzate de lipsa hranei.
Desigur, nu putem rămâne indiferenți la aceste cifre, ca să nu mai vorbim de imagini.
Copiii, primii care suferă de foame
Doar am oferit celor (mai săraci) și ceva loturi de vaccin!
Oarecum la adăpost de aceste tragedii, o parte dintre tehnologii din agricultură, fabricanții de inputuri și unii fermieri, doresc cu ardoare să crească producția/ha pentru a elimina foamea din lume.
Fermierii europeni ar putea avea un real succes. Cu o populație nativă în scădere în majoritatea țărilor din UE, ar putea produce pentru lumea năpăstuită de pe alte continente, unde am putea exporta cereale, oleaginoase, berbecuți și lapte praf, deoarece importatorii sunt prea săraci ca să cumpere produse procesate în România, ca să creăm și noi plusvaloare. În 2019, populația UE avea următoarea structură: 15,13% între 0-14 ani, 64,41% între 15-64 ani și 20,46% peste 65 de ani.
Dar, ca să ieșim neșifonați din încleștarea cu paradoxurile verzi europene, trebuie neapărat să folosim și noi tehnica disimulării în comunicare.
Un exemplu edificator mi se pare discuția amicală, liberă, despre modul în care putem folosi măsurile PVE.
„În agricultura durabilă se produce mai mult, folosind mai puține resurse naturale și cu un impact mai mic asupra mediului”.
Definiția este parțial corectă, dar parcă este prea reducționistă în accepțiunea directorului Bayer: mai puține resurse naturale înseamnă doar mai puțin teren cultivat pentru producerea alimentelor. Motivația este aceasta. Dacă nu s-ar folosi produse pentru protecția plantelor, ar trebui să cultivăm 380- 400 milioane de hectare în plus, pentru a obține aceleași producții. Așadar, dacă mărim producția medie/ha, vom avea suficient teren ca să producem pentru flămânzii lumii, folosind cantitatea de inputuri necesară, reducerea îngrășămintelor și a pesticidelor făcând-o pe seama suprafeței „salvate de la cultivare”, rămasă disponibilă pentru alte scopuri.
O expresie asemănătoare, „Să produci mai mult cu mai puțin” este o deviză a PVE, dar astfel de situații se întâlnesc și în viața reală. După un experiment făcut în exploatația sa de 1000 ha, dintre care 80 ha cu cartofi în sud-vestul Angliei, un fermier a hotărât să folosească 90 kg N/ha la cartof, renunțând la dozele calculate de 120 și 150 kg N/ha, deoarece la doza cea mai mică a avut profitul cel mai mare, datorat interacțiunii cantitate/calitate (substanță uscată).
Recalcularea consumurilor specifice, factor cu mare importanță în stabilirea dozei, ar putea fi o modalitate aproape sigură de reducere a dozelor de azot la multe culturi. De exemplu, un fermier francez calculează cantitatea de azot necesară pentru obținerea unei recolte planificate de 10 t/ha de porumb, înmulțind producția planificată cu consumul specific, de 20 kg/tona de semințe recoltate, deci 200 kg N/ha (10 t/ha*20 kg/t). Consumul specific recomandat în România de către Codul de Bune Practici Agricole este de 27,5 kg/ha, deci un total de 275 kg N/ha pentru 10 t/ha. Putem reduce din start doza de azot cu câteva zeci de kilograme.
Implicarea industriilor de semințe și produse pentru protecția plantelor.
Ca să producă mai mult pe terenul agricol care scade prin extinderea așezărilor umane și a deșertificării (6 milioane de ha în primele 6 luni ale acestui an), fermierii au nevoie de instrumente/mijloace de producție, cum ar fi semințele și produse pentru protecția plantelor, dar și o bază cât mai bogată de date.
Am ajuns însă pe un teren minat. Creșterea potențialului de producție pe baza capacității de extragere a apei și a nutrienților prezenți în sol, lucru care ar reduce nevoia de fertilizare, ar putea conduce la scăderea fertilității solului, lucru nedorit de toată lumea. Trebuie să evităm cu orice preț „mineritul solului”.
Dacă începem orice demers pentru utilizarea îngrășămintelor chimice și a produselor pentru protecția plantelor cu necesitatea eradicării foamei din lume, n-ar trebui să lipsească nici referiri la agricultura regenerativă, care urmărește refacerea fertilității solului în statul arabil și prin fertilizarea cu îngrășăminte organice (composturi) sau măcar prin interzicerea îndepărtării paielor de pe teren, cu excepția folosirii lor în zootehnie. În acest mod, resturile vegetale se reîntorc în sol sub formă de gunoi de grajd.
Lucrul care m-a impresionat cel mai mult, pe lângă idea de a încorpora culturile de acoperire cu glifosat, pentru a sechestra carbonul, a fost anunțul apariției în cel mult 5 ani a hibrizilor de porumb cu talie mică, care folosesc mai puține resurse pentru a obține aceeași producție.
Ideea hibrizilor de talie mică de numai 2,1 m, comparativ cu cea a hibrizilor „obișnuiți”, de până la 3,5 m înălțime, a avut-o și Harry Stine, un cercetător american, cofondator al unei firme de semințe. El afirmă că hibrizii cu talie redusă au următoarele avantaje.
Densitatea este principalul factor care influențează producția. Din anii 1930, de la apariția primilor hibrizi, hibrizii Pioneer și până în anul 2016, mărimea știuletelui a variat destul de puțin. Potențialul de producție a provenit din toleranța hibrizilor la creșterea densității.
Astfel, s-a ajuns ca densitatea să crească cu 25-50%, atingând valori de aproape 150.000 plante/ha. La această densitate trebuie aleasă o nouă schemă de semănat, care este influențată și de localizarea geografică a parcelei. Cele mai bune rezultate au fost obținute la semănatul în twin row de 50 cm.
Tulpinile de numai 2 m înălțime au o rezistență mult mai mare la cădere.
Cele mai mari producții se obțin când frunzele interceptează cel puțin 90% din lumina ajunsă la suprafața covorului vegetal.
90% din lumină este interceptată
Creșterile de densitate implică mărirea dozelor de azot.
Va fi interesant să urmărim întrecerea scurților (hibrizii de porumb) din „războiul giganților” (și Pioneer are hibrizi de talie mică, de peste 2 m totuși).
Înălțimea mai mică permite fertilizarea în stadii mai avansate, în funcție de mersul vremii.
Twin row la hibrizi cu talie redusă
