Hibridul, sola sau tehnologia?

Fermierii care au dorit să obțină performanțe apreciabile de producție sau de profit, s-au întrebat probabil de multe ori cui să acorde mai multă atenție: hibridului, solei (condițiilor pedoclimatice) sau tehnologiei?

Am văzut pe internet o reclamă, pentru hibrizii de porumb, care m-a lămurit. Iat-o într-o traducere Google, sumar adaptată: „Un hibrid pentru fiecare pogon! Echipa noastră de profesioniști locali trăiește și lucrează în comunitatea dvs. Sunt gata să vă ajute să selectați produse cu un potențial de producție superior și să ofere servicii și expertiză pe tot parcursul anului. Aveți întrebări? Adresați-vă azi reprezentantului local de vânzări al companiei noastre!”.

Din fericire, am observat că situații asemănătoare se întâlnesc frecvent și la noi. Și nu numai la companiile americane, pentru că despre o astfel de companie este vorba, ci și la cele „europene”.

1. „Un hibrid pentru fiecare pogon”. Pare o exagerare, dar în Statele Unite, unde ploile din aprilie-mai influențează data semănatului (pe care o pot trimite în iunie) și a polenizării, iar cele din septembrie mută data recoltatului, companiile mari au hibrizi adaptați unei mari diversități de condiții.
   • Lucru evident și în România. În 2019, în rețeaua RITAC cel mai potrivit hibrid „pogonului” de la Fundulea și a tehnologiei aplicate, a produs 13,6 t/ha, dar alți10  hibrizi, mai potriviți altor condiții sau tehnologii, au depășit 10 t/ha. Același fenomen poate fi observat în toate locațiile, astfel că firma respectivă ar putea avea pentru porumb deviza: „Un campion pentru fiecare solă/locație”. Există mai multe companii de semințe la care se poate observa acest fenomen, dar la o scară ceva mai mică
     
2. „Echipa noastră de profesioniști locali trăiește și lucrează în comunitatea dvs”.
   • Varianta românească, la companiile cu o echipă suficient de mare, promotorii pot fi dintre cei mai performanți fermieri locali. De aceea, de multe ori când ceream informații de la „centru”, despre hibrizi sau tehnologii, amănuntele le aflam aproape întotdeauna de la „profesioniștii locali” ai companiei de semințe.

În Statele Unite, compania pentru care era reclama este Pioneer.

La fel și în referirile din România.

Dar nu este numai ea! Și pentru alte companii de inputuri, semințe sau produse pentru protecția plantelor este o situație asemănătoare.

La ora actuală, după părerea mea, cei mai potriviți consultanți sunt fermierii care sunt și „profesioniștii locali” pentru companiile de inputuri: semințe, produse pentru protecția plantelor, fertilizanți.

Sunt și cazuri când fermierii trebuie să fie mai precauți când vor să introducă în cultură un hibrid, un anume tip de îngrășăminte, biostimulatori sau un produs nou de protecția plantelor, mai ales în condițiile în care folosesc tehnologii optimizate în funcție de condițiile particulare pe care le au în fermă.

În Statele Unite, fermierii sunt sfătuiți să-și clarifice singuri micile curiozități tehnologice sau investițiile în inputuri prin folosirea testărilor efectuate în ferma proprie.

Cel mai ușor de făcut sunt testările în benzi („test strips”).

Aceste testări sunt ușor de realizat și constituie un mod simplu de evaluare a optimizărilor tehnologice urmărite de fermier. Constau în intercalarea unei benzi înguste, de cel puțin 5 m lățime pe toată lungimea parcelei. Marginile solei nu trebuie incluse în benzi.

Sola  pe care se utilizează testările în benzi trebuie să fie reprezentativă pentru  fermă.

Materialul testat poate fi introdus în producție dacă se obține profit la aplicarea lui în primii 3 ani de verificare.

Este de dorit ca în fiecare bandă să se testeze un singur factor tehnologic, cum ar fi: un hibrid nou, densitate diferită, doze de îngrășăminte produse pentru protecția plantelor etc.

Trebuie marcate cu exactitate locurile unde sunt amplasate testările.

Partea slabă a testărilor în benzi este faptul că de obicei nu se lucrează în repetiții, ceea ce face ca uneori să apară erori din cauza variației calității solului. Dacă o testare se face timp de 3 ani, atunci datele se pot prelucra statistic.

O altă metodă de comparație este împărțirea solei în două . Pe o jumătate de parcelă se cultivă un hibrid, iar pe cealaltă jumătate „noul venit” sau hibridul nou împreună cu un alt factor de producție (figura). Unii specialiști obiectează, deoarece pe suprafețe mari pot fi prea multe elemente care pot genera diferențe între rezultate.

Despre testările în repetiții, într-o postare ulterioară.