Paginile de publicitate din revistele și din site-urile profesionale sunt pline de reclame la fel de fel de produse, aproape toate cu efecte miraculoase asupra plantelor ieșite de sub zăpadă, grâu sau rapiţă. Deocamdată nu știm exact ce sunt biostimulatorii. Din acest motiv este poate piața biostimulatorilor în plină dezvoltare.
Fie că este vorba de biostimulatori sau „doar” de îngrăşăminte foliare, este esențial să reținem câteva principii.
Pentru început, avertismentul autorilor Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole din anul 2005: „Se recomandă extinderea cu precauţie a folosirii îngrăşămintelelor foliare, care au pătruns masiv în ultimii ani pe piaţa din România. Folosirea acestor îngrăşăminte … stimulează consumul de nutrienţi existenţi excedentar în sol. Dar aceste îngrăşăminte se vor folosi numai ca o completare a necesitaților de producție și nu trebuie utilizate în exclusivitate, deoarece evitarea sau neglijarea fertilizării solului produce sărăcirea şi degradarea acestuia într-un timp relativ scurt” (pag. 55).
Institutul Arvalis atrage atenția că prin fertilizarea foliară se pot aplica cel mult 10-20 kg/ha dintr-un element fertilizant. Aplicarea îngrăşămintelor foliare se face numai când există suficientă biomasă pentru a reține soluția cu care au fost stropite plantele, adică la sfârşitul înfrățirii, la începutul alungirii paiului.
- Îngrăşămintele cu macroelemente.
- Primăvara este târziu pentru aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor și potasiu, deoarece o eventuală carență se manifestă înainte de stadiul de 3 frunze.
- În ce privește azotul, experiențele efectuate în Franţa nu au arătat deosebiri semnificative între aplicarea foliară sau la sol a îngrăşămintelor solide.
- Magneziul și sulful trebuie aplicate la sol în cantități de 20-30 kg MgO și 40-50 kg SO3. Dacă apar însă simptome de carență la sfârşitul înfrățirii, stropirile foliare cu sulfat de magneziu în concentrație de 5%-10% în apă, pot ajuta plantele să-și revină.
- Îngrăşămintele cu microelemente.
Dozele de îngrăşăminte cu microelemente sunt mici, valorile maxime fiind de câteva kilograme, atunci când se aplică la sol. În cazul aplicării foliare dozele sunt de câteva sute de grame. Culturile trebuie urmărite cu atenție pentru a observa cât mai rapid simptomele de carență.
La rapiţă se va aplica bor din greu, deși consumul este mic, de sub 100 g/ha. Dar sunt fermieri care nu-și mai imaginează o tehnologie fără fertilizarea cu microelemente. Riscul de apariție a carenței de bor este mai mare pe solurile nisipoase sau pe cele cu pH bazic. Trebuie folosite cele mai ieftine formulări, evitând „cocteilul” de microelemente.