Rapiţa, o cultură de 4 anotimpuri

Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți fermieri o (re)consideră o cultură riscantă.

1. Un englez a spus: „rapiţa se seamănă numai dacă este umiditate în sol, indiferent de dată, fie 1 sau 30 august”.
2. Un danez a zis și el bine: în ceea ce priveşte semănatul rapiţei, „devreme” nu înseamnă o dată din calendar, ci momentul în care există suficientă apă în sol pentru o răsărire rapidă şi uniformă. Și a semănat în 16 iulie și a obținut 3 t/ha.
3. Danezul fiind însă Hans Poulsen, un tehnolog extraordinar al fermei daneze de la Cocora, Ialomiţa, și-a completat declarația „apa din sol trebuie să asigure răsărirea rapidă şi uniformă, dar temperaturile să nu fie prea mari, deoarece dacă întârzie ploile în septembrie, evapotraspirația mare anulează avantajul semănatului devreme”.
4. Și mulți fermieri români au încercat să semene foarte devreme. Victor Căprăroiu (Scânteia, Ialomiţa) a semănat în 2012 prima solă în 4 august. Producţia a fost mare, de 4,2 t/ha, dar nu diferită faţă de alte date de semănat. De atunci seamănă între 12-16 august.
5. Există desigur, rezultate contrarii. Undeva, cândva, la Sopema, varianta semănată devreme a pierdut multă apă prin evapotraspirație și a suferit de secetă în partea a doua a toamnei, producţia reducându-se cu 800 kg/ha.
6. Vali Țuțuianu din Ileana, judeţul Călăraşi, a semănat în 25 august 2019, dar răsărirea a avut loc la sfârşitul lui octombrie. O recoltă apreciabilă, de 4278 kg/ha cu PT 275.
7. Lucian Braican din Strejești, județul Olt a obținut cu PT264 4.230 kg/ha, cu plante răsărite în mod „periculos” în luna noiembrie.

Eplicațiile fiziologice acoperă o bună parte din situații.

1. S-a constatat o corelaţie pozitivă între masa plantei (substanţă uscată), în momentul iniţierii florale (după vernalizare) şi producţia finală de sămânţă.
2. Semănatul la începutul epocii optime poate mări producţia, deoarece creşte Indicele Suprafeţei Foliare (ISF) şi durata de funcţionare a frunzelor.
3. Valoarea ISF din perioada de toamnă este foarte apropiat de ISF maxim de la începutul înfloririi, iar durata de funcţionare a suprafeţei foliare creşte odată cu mărirea ISF. Urmarea acestui fapt va fi o activitate fotosintetică mai mare și în consecință apare un spor de producţie.
4. La temperaturi ridicate şi în condiţii de zi lungă (când semănatul se face prea devreme, înainte de epoca optimă), iniţierea florală are loc prea rapid şi nu se pot dezvolta primordii foliare suficiente, astfel că plantele vor avea în primăvară o capacitate fotosintetică mai redusă, ceea ce determină obţinerea unei producţii mai mici. Este ceea ce a observat Hans Poulsen: temperaturile ridicate reduc perioada de formare a primordiilor. În anii în care verile sunt răcoroase (așa cum sunt în nordul Angliei), iar din acest motiv, nu este o mare presiune termică asupra formării primordiilor foliare, acestea se formează în număr mai mare și producţiile sunt ridicate.
5. Când se întârzie semănatul, plantele cresc mai puţin până în momentul iniţierii florale, de aceea masa lor este mai mică. Acest lucru determină formarea unui număr mai mic de frunze primare şi reduce capacitatea plantelor de a forma multe silicve pe ramificaţii.
6. În cazul răsăritului benefic la sfârşitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie, explicația ar putea fi următoarea: Producţii mari în acest caz s-au obținut deoarece desprimăvărarea a avut loc devreme și lent, ceea ce înseamnă că și ritmul de creştere a tulpinii a fost domol, iar  primordiile foliare formate în timpul iernii în condiţii de zi scurtă, au putut produce un aparat foliar bogat, cu capacitate fotosintetică ridicată.

Concluzii. Se pare, că cel puțin din perspectiva ultimilor 3-4 ani, este de preferat semănatul mai tardiv, astfel încât plantulele să răsară până în 20 septembrie (Andrei Ciocoiu, Corteva). Calitățile hibrizilor Pioneer , care au făcut ca în 2019, PT 264 să fie cel mai vândut hibrid în România: ritm rapid de dezvoltare în toamnă, pornirea semitimpurie în vegetație primăvara, a permis primordiilor foliare formate iarna să dezvolte un aparat foliar bogat, care a contribuit decisiv la realizarea unor producţii de peste 4 t/ha, chiar în cazul unui răsărit periculos de întârziat.